Înalte ranguri nu dorit-am niciodată
Și nu vedeam vreo fericire-adevarată
Ca față de popor să fiu grozav, să mă mândresc,
Nici pe la uși nu mă duceam să mă-njosesc.
Un singur rang m-a măgulit cu osebire,
Acel pe care-l am din fire moștenire,
Rangul de om. Pe-acesta, ca să-l pot avea,
Cred că-s dator și-i toată mulțumirea mea.
Cred că e gloria cea mai sfântă întru toate,
Să-l pot păstra așa, mereu, cu demnitate.