Citate cu tagul "citate despre soarta"

Daca se socoteste ca destinul misca si conduce totul, ca nimic nu poate nici sa se abata din calea lui, nici sa-i schimbe cursul, atunci si greselile si delictele oamenilor nu trebuie condamnate si atribuite vointei lor, ci necesitatii si ordinii implacabile a destinului…totusi, oamenii sunt raspunzatori de nenorocirile lor. Caci fiecare este el insusi autorul raului pe care il sufera, si prin propriul sau imbold cade in greseala si ratacire, prin propria sa gandire si atitudine.

Nimeni nu se poate impaca cu conditia sortii sale; caci in toate exista ceva necunoscut de cel fara de experienta, dar de care cel cu experienta se ingrijeste.

Soarta e o prapastie in care cadem numai daca privim prea mult in ea.

Inimile de piatra se incalzesc, daca le loveste des, foarte des, ciocanul sortii.

Au existat zboruri de pasari, curenti de aer si migrene care au decis soarta lumii.

© CCC

Soarta ii ajuta pe cei cutezatori.

Audentes fortuna iuvat.

(Vergilius, Aeneis)

Soarta poate lua bogatiile cuiva, dar nu si curajul.

Fortuna opes auferre, non animum potest.

(Seneca Philosophus, Medeea)

Soarta nu ia decat ceea ce a dat.

Nihil eripit fortuna, nisi quod dedit.

(Seneca Philosophus, De constantia)

Soarta nu descurajeaza pe omul viteaz prin loviturile ei.

Adversarium impetus rerum viri fortis non vertit animum.

(Seneca Philosophus, De providentia)

Asa i-a fost soarta  (asa i-a fost scris).

Sic erat in fatis.

(Ovidius, Fasti)