Omul nu este numai o inteligenta, care isi explica natura prin stiinta, el este in acelasi timp o constiinta. Avand ratiune, omul cauta adevarul; avand constiinta, el cauta binele. Acest bine el se simte obligat a-l realiza si fata de dansul, ceea ce se cheama morala individuala, si fata de celelalte fiinte cu ratiune si cu constiinta care seamana cu dansul – morala sociala.
Cand suntem sanatosi, dam usor sfaturi bune celor bolnavi.
Facile omnes, cum valemus, recta consilia aegrotis damus.
(Terentius, Andria)
Mai degraba sa te supui celui care te roaga decat celui care-ti porunceste.
Roganti melius quam imperanti pareas!
(Syrus, Sententiae)
Trebuie sa mananci ca sa traiesti si nu sa traiesti ca sa mananci.
Esse oportet ut vives, non vivere ut edas.
(Cicero, Rhetorica Ad Herennium)
Sfaturile bune ii sunt de folos chiar si celui care le refuza.
Magna nolentem quoque consilia produnt.
(Seneca Philosophus, Thyestes)
Sa te gandesti foarte bine inainte de a promite, iar dupa ce ai promis, sa te tii de cuvant.
Priusquam promittas, deliberes, et cum promiseris, facias.
(Seneca Philosophus, De moribus)
Un sfat nepotrivit nu numai ca nu are un rezultat bun, dar ii duce pe oameni la primejdie.
Stultum consilium effectu caret, sed ad perniciem quoque mortales devocat.
(Phaedrus, Fabulae)
Tinerime romana, te sfatuiesc: invata obiceiuri frumoase!
Disce bonas artes, moneo, Romana iuventus!
(Ovidius, Ars amatoria)