Daca nu ne gandim cu prea multa grija la fericire si la nenorocire, ci ne preocupa mai mult stricta implinire a datoriei, fericirea vine de la sine, ea se poate naste si dintr-o viata plina de griji si renuntari.
O fiinta rationala trebuie sa-si propuna in toate actiunile sale propria sa fericire si aceea a semenilor sai.
Trebuie sa fi resimtit in mod obisnuit nenorocirea sau sa te temi de ea pentru a lua parte la greutatile celor napastuiti.
Omul nu aduce la nastere nici bunatate, nici rautate, el aduce cu sine facultatea de a-si cunoaste nevoile, pe care este capabil sa le satisfaca el insusi, pasiunile mai mult sau mai putin vii, dupa organismul si temperamentul pe care natura i le-a daruit.
Intre toti, cel mai bun e acela care le descopera pe toate. Dar si acela e vrednic ce-asculta de bunele sfaturi. Dar cel ce nici singur nu cunoaste, nici seama nu tine chibzuit, de sfatul altuia, desigur, fara folos este intre oameni.