Rătăceam precum un nor singuratic
Ce plutește în înălțimi peste dealuri și văi,
Când, deodată, am văzut o mulțime,
O puzderie de narcise aurii;
Pe lângă lac, pe sub copaci,
Unduindu-se și dansând în adierea vântului.
O mare de flori ca stelele ce strălucesc
Și sclipesc de-a lungul Căii Lactee,
Se întindeau în rânduri nesfârșite
De-a lungul marginii unui golf:
Zece mii am văzut dintr-o privire,
Unduindu-și corolele în dans sprințar.
Valurile din jurul lor dansau; dar ele
Întreceau în frumusețe strălucirea valurilor:
Un poet n-ar putea fi mai încântat,
Decât într-o astfel de însoțire însuflețită:
Le-am privit – le-am privit îndelung – și m-am gândit
Ce comoară de frumusețe mi-a oferit acest spectacol:
Adesea, când mă-ntind pe pat,
Fără să mă gândesc la nimic sau meditând,
Ele strălucesc în acel ochi interior
Care este fericirea singurătății;
Și apoi, inima mea e copleșită de plăcere
Și dansează cu narcisele aurii.
(Rătăceam precum un nor singuratic / I Wandered Lonely as a Cloud)
Copyright © CCC Published on: Apr 8, 2019
Dumnezeu a facut omul pentru ca a fost dezamagit de maimuta. Dupa aceea a incetat sa mai faca experimente.
Nu exista scriitor atat de ridicol incat sa nu-l fi socotit cineva excelent.
Frumusetea lumii are doua taisuri, una de bucurie, una de suferinta, taind inima in doua.
Fara indoiala ca daca n-am fi inzestrati cu darul uimitor de a avea iluzii, am duce-o mult mai greu.
O capodopera este ceva declarat o data pentru totdeauna, constatat, incheiat, pentru a fi complet in minte, chiar si in subconstient.