Totul se schimba fara incetare in noi ca si in afara noastra; chiar cuvintele pe care le pronunt in acest moment ma schimba.
Nu cred intr-un destin prescris in mod irevocabil: il schimbam mereu pe masura ce inaintam in viata; el este fara incetare imbunatatit sau inrautatit de actele noastre.
Orice persoana care e alcatuita din mai multe persoane e o persoana la puterea a doua sau un geniu.
Spune-mi ceva, după vorbele-acele
Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele,
Dulce-nfioară inima mea.
Spune-mi ceva…
Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu știe,
Straniu, vorbele tale leagănă-adie.
Ca și o floare, vorbele tale m-ar mângâia.
Spune-mi ceva…
(Spune-mi ceva)
In viata mea, verbul a citi a fost mult mai important decat verbul a trai, atat de important, incat – folosind un foarte mic artificiu poetic – marturisesc ca n-as putea sa ma imaginez traind fara a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu sa ma inchipui citind si dupa moarte.
Intre pasiune si suferinta asemanarea este atat de mare incat, de-a lungul timpului, oamenii au ajuns sa le confunde si sa le boteze cu acelasi cuvant: patima, a patimi. O ironie filologica.
Iarta-ma ca iubirile se fac nou-nascuti,
Si nou-nascutii singuratati, si singuratatile iubiri…
Lasa-ma sa m-aprind de intunericul tau,
In lumina feroce
Invata-ma sa ard intunecat,
Modeleaza dupa forma aripilor
Flacara mea
Si purific-o de orice culoare.
(Flacara)