Un om nu-şi poate planifica fericirea. El îşi poate concepe o existenţă echilibrată. Poate lupta şi trebuie să lupte pentru acest echilibru.
Nu-mi ajungea o greutate într-o mână, mi-a mai trebuit şi-a doua, ca sa mă echilibrez în mersul acrobatic pe frânghia vieţii.
O mare iubire, o credinta… o prejudecata mai puternica decat altele fac sa patrunda intr-o anumita constiinta armura nevazuta care-i lipsea si-i ingaduie sa atinga acea stare de echilibru care este in fond fericirea.
Sa chibzuiti multa vreme ce va pot umerii sa duca si ce nu pot.
Et versate diu quid ferre recusent,
Quid valeant humeri…
(Horatius, Ars poetica)
A trai cu putin e o virtute atat de mare!
Quae virtus et quanta, sit vivere parvo.
(Horatius, Satirae)
Aproape in tot ce intreprindem, cumpatarea este un lucru foarte bun.
In omnibus fere rebus mediocritatem esse optimam.
(Cicero, Tusculanae Disputationes)