Viata n-ar fi posibila daca n-am infrumuseta-o putin si n-am incalzi-o cu iluzia simtirii.
Toate femeile sunt frumoase, unele mai mult, altele mai putin, dar feminitatea, prezenta in fiecare dintre ele, le face sa fie atat de speciale.
© CCC
Nici o gratie exterioara nu este completa daca frumusetea interioara nu o insufleteste. Frumuseţea sufletului se revarsă ca o lumină misterioasă asupra frumusetii fizice.
© CCC
Banii, care reprezinta proza vietii si despre care rareori se vorbeste prin saloane fara scuze, sunt, prin efecte si legi, la fel de frumosi ca si trandafirii.
Judecand femeia aceasta dupa frumusetea, dupa tineretea si dupa mofturile ei, nimeni nu se indoieste ca numai un erou va putea sa-i cucereasca inima intr-o buna zi. Dar ea a si ales: un mic monstru lipsit de duh.
(Caracterele – Despre femei)
Poporul nu e numai forta care creeaza toate valorile materiale, el este totodata izvorul unic si nesecat al valorilor spirituale, el este primul filozof si poet – primul atat in timp, cat si in ceea ce priveste frumusetea si genialitatea creatiei: el este cel ce a faurit toate maretele poeme, toate tragediile lumii, ca si acea monumentala opera care se numeste istoria culturii universale.
Nevoile si pasiunile noastre – al caror abuz, ce-i drept, face atata rau – au insufletit si infrumusetat natura.
Cum se face ca eu, admiratorul naturii, nu pot trai mai mult timp singur, in mijlocul naturii? Sa fie oare obisnuinta orasului? Nu numai ea. In natura ma simt redus la zero. Devin o particica oarecare a infinitului. Simt ca natura ma inconjoara cu ostilitate. Ma desfiinteaza. Convietuirea cu natura imi este imposibila. Incep sa mi-o apropii numai cand, de pe o baza umana, o privesc ca spectator, eu fiind in afara naturii. Atunci, ca spectator, ii inteleg frumusetea, misterele adancimilor ei. Dar cand sunt si eu acolo, in adanc, nu inteleg nimic, pentru ca nu mai exist. Simt doar nefiinta mea.