Intreaga problemă cu lumea este că proştii şi fanaticii sunt întotdeauna atât de siguri de ei înşişi, in timp ce oamenii înţelepţi sunt atât de plini de îndoieli.
(Paradoxul lui Bertrand Russell)
Nu cred nici in indoieli, nici in demoni, ci numai pe puterile trupului si sufletului meu imi intemeiez toata increderea.
Gelozia se hraneste cu indoieli si se preschimba in furie sau se stinge, cand indoielile devin certitudini.
Daca omul va incepe cu certitudinile, va sfarsi prin a se indoi; dar daca va incepe cu indoielile, va sfarsi prin a avea certitudini.
Fara de o adancire staruitoare in miscarile si framantarile sociale ale timpului, fara de o patrundere in tainuitele instincte ale neamului, fara de faurirea unor vederi largi despre viata si natura, fara de cunoasterea altor culturi din vremea noastra si din vremuri trecute, fata de care ne afirmam si ne cristalizam propriul spirit etnic-cultural, cum isi inchipuie artistii sa dea lumii o opera de arta, in care sa se concretizeze toate pornirile constiente si inconstiente ale unui om? Operele de arta…sa fie expresia unor personalitati care isi au constiinta cristalizata intr-o hotarata conceptie despre fiinta si rostul existentei, personalitati bogate in viata launtrica, in intrebari, in indoieli, in aventuri si ganduri.
Gelozia este, intr-un anumit fel, dreapta si rezonabila, din moment ce ea nu tinde decat sa pastreze un bun care ne apartine sau care credem noi ca ne apartine, in timp ce invidia nu poate suferi bunul altuia… Suntem deseori mandri de patimile noastre, chiar si de cele mai vinovate; invidia insa e o patima rusinoasa pe care nimeni nu indrazneste sa o marturiseasca… invidia noastra dureaza mai mult decat fericirea acelora pe care ii invidiem… gelozia se hraneste cu indoieli si moare, sau se schimba in furie, cand indoiala devine certitudine.