Poate fi cineva fericit cand ia aminte la cate-s de facut pe lume, la cate insusi cata sa implineasca intr-o viata asa de scurta si de nesigura si vede ca-l apuca noaptea cu lucrul de-abia inceput?
Omul doreste odihna pentru a scapa de chinul muncii, dar nu e fericit decat cand face ceva si nu se bucura decat cand activeaza.
E atata bucurie in viata activa, in exercitiile intense ce ne fac sa simtim ca traim din plin! Pana si moartea ne pare atunci o intamplare, poate glorioasa, sau numai neasteptata, pe care declinul n-a precedat-o.
Munca este una din conditiile fericirii. Lenesul poate sa nu vada in ea decat o pedeapsa: dar omul intelept va vedea o binecuvantare.