Norocosii sunt cei carora li se indeplinesc toate; ghinionistii sunt cei carora li se intampla toate.
© CCC
Cand stai pe tarm nu-ti pasa de cel ce-n vijelii
din greu despica valul de mare, in manii…
Nu doara ca ti-ar face placere nenorocu-i,
dar te desfeti la gandul de-a nu te sti in locu-i.
Daca ar fi sa ne gandim la tot norocul pe care l-am avut fara sa-l meritam, n-am indrazni sa ne mai plangem de nenoroc.
Nu este ceva mai prostesc decat parerea ca ar putea fi undeva mai bine, fara ca sa fie si un rau. Fiindca binele este contrariul raului, el formeaza contraste si nu pot sa existe decat sprijinindu-se unul pe altul. Caci un contrar nu poate exista fara contrariul sau. Cum ar putea fi dat un simt al dreptatii, daca nu ar fi nedreptatea, si ce este dreptatea altceva decat negarea nedreptatii. Cum s-ar intelege ce este curajul, daca lasitatea nu ar sta alaturi de el? Cum s-ar recunoaste masura in afara de lipsa de masura? Si unde ar ramane intelepciunea daca nu i-ar fi opusa lipsa de intelepciune? De ce cer oamenii, in prostia lor, ca sa existe adevar, dar langa el, nici o minciuna? Caci in acelasi fel se produce binele si raul, norocul si nenorocirea, durerea si placerea.