Nu e adevarat poet mare decat acela care creste puterea de a simti a neamului sau si prin el, a omenirii.
… fiecare are de facut un singur lucru: datoria lui, datoria lui intreaga, orice s-ar alege de dansul dupa ce si-a facut datoria, pentru ca nu intereseaza acel care-si face datoria — intereseaza datoria care s-a facut.
Si in viata, in simtire, in scris, in gand, cand te uiti bine, ramane mai ales ce ai dat altora, ce ai lasat de la tine, ce ai jertfit. Prin instrainare de tine insuti, capeti si consecventa si staruinta si caracterul, si iubirea oamenilor.
Egoistul se priveste ca un ultim scop al creatiei; s-ar astepta ca in clipa mortii sale sa fie sfarsitul lumii.
Pulsul preocuparilor noastre sa bata in ritmul, fie si infrigurat, al timpului. Orice subiect am trata…sa-l interpretam in sensul vremii noastre, sa-i stoarcem ceea ce aceasta vreme doreste pentru folosul ei. Sa pornim de la societatea contemporana si sa ne intoarcem la ea.