E adevarat ca paginile frumoase ale istoriei sunt coplesite ca numar de cele intunecate sau stropite cu sange, ca de aici mintile grabite scot motive de condamnare pentru umanitate, dar privite de la inaltimea trebuitoare, istoria povesteste un mare triumf al energiei omenesti, care e oprita adesea in loc, care pierde din roadele silintelor sale, dar care-si castiga inapoi, prin lupta indaratnica, cuceririle cotropite un timp de inconstienta barbarului, de nisipul deserturilor.
Fii bun, dar fereste-te sa creada lumea ca poti fi numai bun.
Ai toata viata un scolar pe care niciodata nu trebuie sa-l pierzi din ochi: tu insuti.
Moartea nu ne priveste pe noi, ci pe acea putere care o da. Noi n-o putem face asa sau altfel in esenta ei. Pe noi ne priveste viata, caci noi o cream din zilele ce ni se dau.
Daca ma bucur ca invat ceva nou, este ca sa-l impartasesc altora.
O! Sfintele mele carti, mai bune si mai rele, pe care soarta prielnica mi le-a scos inainte, cat va datorez ca sunt om, ca sunt om adevarat.
Nu zice niciodata: nu se poate, ci incepe cu: sa vedem.
Tu insuti? Un vechi si bun prieten caruia trebuie sa-i refuzi orice concesie.
Daca tu aprinzi focul, nu esti sigur ca-l poti si stinge.
Si in viata, in simtire, in scris, in gand, cand te uiti bine, ramane mai ales ce ai dat altora, ce ai lasat de la tine, ce ai jertfit. Prin instrainare de tine insuti, capeti si consecventa si staruinta si caracterul, si iubirea oamenilor.
Adevarul e pretutindeni, dar nu-l recunoaste decat acela care-l cauta.
A lasa fiului tau o mostenire e ca si cum l-ai tine pe umeri, pe cand altii se caznesc sa se suie.
Lumii nu-i pasa ce crezi tu, ci numai ce-ai descoperit tu. Se poate sa-i foloseasca si ei.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.