Constiinta faptului ca o sa mori este cea mai buna cale sa nu pici in capcana de a crede ca ai ceva de pierdut. N-ai nici un motiv sa nu faci ceea ce iti ghideaza inima.
Dacă ceva de preț și de neînlocuit dispare, avem impresia că ne-am trezit dintr-un vis.
(Călătorie în Orient, 1932)
Toata existenta parea sa se intemeieze pe dualitate, pe contrarii; erai femeie sau barbat, vagabond sau burghez, rational sau simtitor – nicaieri nu puteai trai concomitent inspiratia si expiratia, barbatia si feminitatea, libertatea si ordinea, instinctul si spiritul, intotdeauna unul trebuia platit cu pierderea celuilalt, si intotdeauna si unul, si celalalt erau la fel de importante si demne de a fi dorite!
In dragoste, nu indraznesti sa risti deoarece ti-e teama sa nu pierzi totul. Si totusi trebuie sa inaintezi, dar cine poate spune pana unde?
Magnifica si periculoasa – meseria de actor: ea consta in a se pierde, iar apoi in a se regasi.
Pentru fiecare lucru pe care l-ai ratat, ai castigat altceva, si pentru fiecare lucru pe care il castigi, pierzi ceva.
(…) Cine are dreptate? Einstein a dat verdictul. Toata lumea are dreptate, a spus el. Pierderea rigiditatii timpului a dus la dispariția conceptelor universale de simultaneitate, de trecut, de prezent si de viitor. Pentru Françoise, fulgerul a lovit simultan ambele capete ale vagonului. Dar, acelasi “timp” al lui Françoise nu este acelasi timp cu al lui Paul și Barbara care sunt in miscare in raport cu ea (in sens invers). Daca Françoise defineste momentul in care fulgerul loveste partea din față a vagonului ca “prezentul” ei, ea vede, de asemenea, fulgerul lovind si partea din spate in ceea ce este “prezentul” ei, dar Paul vede fulgerul lovind partea din spate mai tarziu, adică in “viitorul” lui Françoise, in timp ce Barbara il vede in trecutul lui “Francoise. (…)
(Melodia secreta)
© CCC
Primavara se anunta intotdeauna plina de promisiuni… fara sa ne minta niciodata, fara sa-si piarda niciodata puterile.
(Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare)
© CCC