Curajul cel mai de trebuinta in aceasta lume nu e intotdeauna de natura eroica. In viata de toate zilele trebuie curaj, ca si pentru mari intreprinderi ce apartin domeniului istoriei. Este, de pilda, curajul de a fi cinstit, de a te impotrivi ispitei, de a spune adevarul, curajul de a fi ceea ce suntem cu adevarat si de a nu pretinde sa trecem drept ceea ce nu suntem; curajul de a trai cinstit prin propriile noastre mijloace si de a nu duce o viata rusinoasa prin mijloacele altora.
Adevarul, curajul si blandetea merg de obicei impreuna. Omul cu adevarat brav este generos si rabdator, niciodata crud si neinduplecat.
Suntem liberi sa alegem intre bine si rau; nu suntem ca buturuga care, aruncata pe rau, nu poate merge decat intr-un fel, pe cursul apei; avem in noi puterile inotatorului si putem sa alegem directia care ne convine, sa luptam impotriva valurilor si in pofida curentului, sa mergem, mai mult sau mai putin, unde vrem. Nici o constrangere absoluta nu apasa asupra vointei noastre si noi stim si simtim ca, in ce priveste faptele noastre, nu suntem incatusati, prin nici un fel de vraja. Toate nazuintele noastre spre frumos si spre bine ar fi paralizate, daca am gandi altfel…Fara aceasta, unde ar mai fi responsabilitatea? si la ce-ar sluji sa invatam, sa sfatuim, sa predicam, sa certam si sa pedepsim? La ce bun legile, daca n-ar fi credinta universala cum e si faptul universal ca depinde de oameni si de hotararea lor individuala de a se conforma lor sau nu? In fiecare clipa a vietii noastre, constiinta noastra proclama ca vointa ne este libera. E singurul lucru care e cu totul al nostru, si directia, buna sau rea, pe care i-o dam nu depinde, in definitiv, decat de noi.
,,Cu vointa ajungi la orice”, este o maxima pe deplin adevarata. Cel care-si pune in cap sa faca un lucru, prin chiar aceasta hotarare micsoreaza adesea greutatile si-si asigura infaptuirea. A te crede in stare e aproape a si fi; a te hotari sa infaptuiesti un progres oarecare este de multe ori a-l si fi indeplinit. Pentru aceasta, hotararea si energia par a avea in ele ceva de omnipotenta.
In caracterul omenesc, energia este, la drept vorbind, pivotul puternic, omul insusi. Singura ea da impuls faptelor lui si suflet nazuintelor. Ea da un punct de sprijin oricarei sperante legitime si speranta, la randul ei, da vietii adevarata mireasma.
Totul in viata noastra depinde de noi insine; asa de mare e puterea vointei noastre, incat tot ceea ce vrem cu putere si seriozitate sa devenim – devenim. Daca cineva are o idee perfect clara de ceea ce vrea sa faca, va si putea sa aleaga mijloacele potrivite pentru infaptuirea ei.
Omul nu traieste numai pentru sine. El trebuie sa lupte pentru binele altora, tot atat de mult cat pentru binele propriu.