Ceea ce am adus acasă, ca rod al acestui an de călătorie, al artei cu adevărat autentice și viguroase și al iubirii nemuritoare pentru stilul grandios al naturii, așa cum s-a născut în mine în peisajele și caracterul oamenilor din Italia, am raportat despre ele de-a lungul vieții mele și într-un mod atât de variat încât mă pot scuti aici de încercarea îndoielnică de a rezuma aceste experiențe atât de bogate și profunde.
(Heyse a petrecut, finanțat de guvernul prusac, un an în Italia unde a efectuat cercetări bibliografice asupra manuscriselor provensale. Ceea ce a păstrat din acest an, însă, erau experiențe și amintiri care se vor cristaliza într-o estetică a „artei cu adevărat autentice și viguroase”, care îi va domina scrisul și gândirea critică de-a lungul vieții.)
© CCC
În restul timpului petrecut la Bonn, m-am ocupat să studiez serios filologia romanică. Era pe atunci încă o știință tânără, foarte recent născută din capul unui singur om de mare merit, Friedrich Dietz, care avea foarte puțini studenți, în ciuda lucrărilor sale fundamentale despre viețile și poezia trubadurilor, gramatica sa romanică și dicționarul său, lucrări prin care el devenise, pentru studiile romanice, ceea ce Grimm era pentru studiile germanice. M-am alăturat lor în lecțiile sale despre Dante. Dar, din proprie inițiativă, mă cufundasem în marea teatrului spaniol, începusem și să traduc câteva cântece și romanțe spaniole. Deși nu puteam spera să stăpânesc această știință, totuși, mai erau multe de făcut pentru mai puțină putere, astfel încât un muncitor cinstit să se poată dovedi ucenic și calfă.
(Dar din nou, inspirația pe care Heyse a căutat-o în acele cursuri de istoria artei s-a dovedit a fi iluzorie, „freilich eine Täuschung” (desigur, o iluzie), și după ce a întâmpinat dificultăți în redactarea unei disertații despre breslele tăietorilor de pietre din Evul Mediu, a schimbat disciplina și s-a orientat de această dată către filologia romanică, disciplină în curs de dezvoltare de care Heyse s-a interesat datorită cursurilor lui Friedrich Christian Dietz, unul dintre fondatorii ei.)
© CCC
În primul rând, am crezut că am ceea ce este necesar pentru a studia istoria artei, din moment ce aceasta nu fusese prea solicitantă nici măcar pentru Kugler, cofondatorul său, lăsându-i timp liber și energie pentru tot felul de glume dramatice și nuvele.
(Născut în 1830, cu doi ani înainte de moartea lui Goethe, dar la cincisprezece ani după ceilalți autori ai generației „realiste”, Heyse a crescut într-un mediu academic: tatăl său Karl Heyse a fost profesor de filologie clasică la Berlin, bunicul său a fost tot filolog. Heyse a avut înclinații literare de la o vârstă fragedă, fondând un grup literar în liceu, dar s-a înscris la Universitatea din Berlin pentru a-și urma tatăl în studiul limbilor și literelor clasice: așa cum a menționat de mai multe ori în Amintiri din tinerețe (Jugenderinnerungen), el nu credea că poate trăi ca poet și căuta un Brotstudium, o disciplină care să-i asigure o carieră.)
© CCC
Trebuie să studiez politica și războiul pentru ca fiii mei să aibă libertatea de a studia matematica și filozofia.
© CCC
Eu trebuie să studiez politica şi războaiele, pentru ca fiii mei să aibă libertatea de a studia matematică şi filozofie. Fiii mei ar trebui să studieze matematică şi filozofie, în afară de aceasta geografie, ştiinţele naturii, construcţii de nave, navigaţie, comerţ şi agricultură, pentru ca fiii lor să aibă dreptul să studieze pictura, poezia, muzica, arhitectura.
Acela care iubeşte studiul va obţine conştiinţa morală; acela care face eforturi va obţine virtutea umanităţii; acela care ştie să aibă jenă de slăbiciunile sale va obţine curajul moral.
În vreme ce bărbații se uită la un meci de fotbal, beau bere sau joacă popice, ele, femeile, se gândesc la noi, concentrându-se, studiindu-ne, hotărând dacă să ne accepte, să ne arunce, să ne schimbe, să ne omoare sau, pur și simplu, să ne părăsească.
O femeie harnică își aranjează mereu mobila, un bărbat studios își deranjează mereu cărțile.
Proverb chinez
© CCC