Arta, ca orice manifestare a mintii omenesti, este produsul mijlocului natural si mai ales social, poarta pecetea timpului in care s-a alcatuit, a societatii in care s-a produs.
Nu exista nici o durere pe care trecerea timpului sa nu o micsoreze si sa nu o faca uitata.
Nullus dolor est quem non longinquitas temporis minuat ac molliat.
(Cicero, Ad familiares)
Timpul, nu judecata, pune sfarsit dragostei.
Amori finem tempus, non animus facit.
(Syrus, Sententiae)
Sa ne bucuram, asadar, cat timp suntem tineri.
Gaudeamus igitur
Iuvenes dum sumus.
(Inceputul Imnului tineretii)
Natura mea, incorigibil optimista, a cautat realitatile constructive, nadajduind binele si frumosul, explicand cu sfiala scaderile timpului, asteptand infaptuirile progresului.