Pana astazi intelectul omenesc n-a depasit unicele sale doua resurse: admiratia si repulsia – si, intre aceste doua extreme, spiritul trebuie sa se comporte cu o egala putere. Omul sentimental e un degenerat daca nu stie, iubind frumos, sa urasca admirabil…
Spiritul critic al omului vrea sa stie mai mult decit ii permite inteligenta personala.
Intaia grava preocupare este sa cauti perfectiunea, pe care n-ai s-o ajungi, desigur, niciodata, dar pe care trebuie sa o urmaresti neintrerupt cat iti dureaza firul, cu tenacitatea paianjenului nemiscat in mijlocul panopliei lui de matase.