Citate despre Desavarsire

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi!   Ţi-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?   Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te oprise gândul fără glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Viata noastra oscileaza intre doua contradictii: datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde.

Nici un mestesug nu este mai frumos si mai bogat, mai dureros si mai gingas totodata, ca mestesugul fericit si blestemat al cuvantului.

Un om intreg nu-si poate face gesturile pe jumatate.

Viata e mereu lupta intre contrarii si nimeni nu este desavarsit, fiind insa pasibil de progres.

Inalta-ti sufletul atat de sus, ca nici o ofensa sa nu poata ajunge la el.

Care sunt scopurile vietii care in acelasi timp sa fie si obligatii? desavarsirea noastra insine, si fericirea altora.

Fa cat de bine poti pana cand vei sti mai bine. Apoi, cand stii mai bine, fa si mai bine. © CCC

Am pretuit mai mult sfortarea de a se realiza, chinuit si dusman cu sine, tenace, strans in vointa de a se porunci si de a se totaliza intr-un rezultat fara pereche. Si cateodata cand e mistic urmarita si inversunat, sfortarea, catre devenire, cu caracterul ei etern, intrece momentana satisfactie de a fi ajuns.

Ceea ce iubim în alții nu numai că facem să se manifeste în alții, dar dezvoltăm acele lucruri mai mult sau mai puțin în noi înșine. © CCC

Va veni, va veni cu siguranta vremea aceea a desavarsirii, cand omul, cu cat va fi mai incredintat in mintea lui de apropierea unui viitor mai bun, cu atat mai putin va avea nevoie sa-si caute in acest viitor motivele actiunilor sale; atunci el va faptui binele pentru bine, si nu pentru ca nu stiu ce arbitrare rasplati sunt stabilite, care si-au avut alta data rostul unic sa-i fixeze si sa-i intareasca privirea sovaitoare spre a putea descoperi rasplatile intrinseci, mai bune, ale binelui.

Dupa cum omul, in desavarsirea lui, devine fiinta cea mai nobila, tot astfel, smulsa de sub puterea legilor si a drepturilor, se transforma in cea mai ticaloasa.

Ca sa fii respectat, incepe prin a te respecta tu insuti.

Pare-se ca perfectiunea e atinsa nu atunci cand nu mai este nimic de adaugat, ci cand nu mai este nimic de inlaturat.

Cu cat omul are mai mult, cu atat doreste mai mult; cu cat izbandeste mai bine, cu atat vrea sa se apuce de mai multe; si cu cat a rasturnat mai multe piedici cu atat isi faureste altele noi.

Sarmana faptura omeneasca e capabila de toate relele, dar tot in ea se gaseste si resortul evolutiei.

Traita, viata fuge, descrie zig-zaguri si curbe, de care insul nu e intotdeauna informat si riguros raspunzator.

Geniul e un accident.

Ziarul nu este numai o stire, telegrama, articol de fond, reportaj, numai politica si informatie... Ziarul e o stare sufleteasca.

Pana astazi intelectul omenesc n-a depasit unicele sale doua resurse: admiratia si repulsia - si, intre aceste doua extreme, spiritul trebuie sa se comporte cu o egala putere. Omul sentimental e un degenerat daca nu stie, iubind frumos, sa urasca admirabil...