Citate de Tudor Arghezi

Nu-i primejdios omul care te uraste si se razboieste cu tine; pe el stii de unde sa-l apuci si primejdiile luptei sunt impartasite. Primejdia vine de la omul care te iubeste afara din cale de mult si care la inmormantare iti trimite o coroana de orhidee.

Pana astazi intelectul omenesc n-a depasit unicele sale doua resurse: admiratia si repulsia - si, intre aceste doua extreme, spiritul trebuie sa se comporte cu o egala putere. Omul sentimental e un degenerat daca nu stie, iubind frumos, sa urasca admirabil...

Stilul… expresia fireasca a gandului dezlipit de lume.

Nici un mestesug nu este mai frumos si mai bogat, mai dureros si mai gingas totodata, ca mestesugul fericit si blestemat al cuvantului.

Cine osteneste prea devreme pare sa consimta la disparitia lui.

Daca nu citesti ziarele, esti neinformat, daca le citesti, esti dezinformat.

Ca sa fii respectat, incepe prin a te respecta tu insuti.

Actele mari pot avea origini infime.

Un om intreg nu-si poate face gesturile pe jumatate.

Geniul e un accident.

E destul sa vrei hotarat un lucru, pentru ca o evolutie sa se petreaca.

Ziarul nu este numai o stire, telegrama, articol de fond, reportaj, numai politica si informatie... Ziarul e o stare sufleteasca.

Traita, viata fuge, descrie zig-zaguri si curbe, de care insul nu e intotdeauna informat si riguros raspunzator.

Talent... o problema de adancime si de responsabilitate personala..., staruinta crancena si indarjita, rabdatoare, entuziasta si cinstita, cazna tenace de toate zilele pentru atingerea unui punct cat mai inalt si mai pur in emotie, in dragoste si sinceritate, punct care... e zborul insufletirii: el te tine teafar, tanar si viteaz.

Indoiala vine cu trebuinta de control.

Daca te-ai nascut, cum zici tu, cu talent, du-te drept la el si nu asculta sfatul care te abate de la matca.

In iubire, totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos.

Intaia grava preocupare este sa cauti perfectiunea, pe care n-ai s-o ajungi, desigur, niciodata, dar pe care trebuie sa o urmaresti neintrerupt cat iti dureaza firul, cu tenacitatea paianjenului nemiscat in mijlocul panopliei lui de matase.

Spiritul critic al omului vrea sa stie mai mult decit ii permite inteligenta personala.