Citate de Tudor Arghezi

Stilul… expresia fireasca a gandului dezlipit de lume.

Moartea, oricum ai privi-o, e o tagada, o injurie a inteligentei, nobila mireasma a pamantului ganditor.

Nu-i primejdios omul care te uraste si se razboieste cu tine; pe el stii de unde sa-l apuci si primejdiile luptei sunt impartasite. Primejdia vine de la omul care te iubeste afara din cale de mult si care la inmormantare iti trimite o coroana de orhidee.

De la intentie la realizare e de parcurs obstacolul imens al posibilitatii.

Indoiala vine cu trebuinta de control.

In iubire, totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos.

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi!   Ţi-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?   Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te oprise gândul fără glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Pentru ca un ziar să fie de un real folos publicului, trebuie să aibă un tiraj mare: în primul rând, pentru că știrile și comentariile sale trebuie să ajungă la un număr cât mai mare de oameni; în al doilea rând, pentru că circulația înseamnă publicitate, iar publicitatea înseamnă bani, iar banii înseamnă independență. © CCC

Actele mari pot avea origini infime.

Pana astazi intelectul omenesc n-a depasit unicele sale doua resurse: admiratia si repulsia - si, intre aceste doua extreme, spiritul trebuie sa se comporte cu o egala putere. Omul sentimental e un degenerat daca nu stie, iubind frumos, sa urasca admirabil...

Nici un mestesug nu este mai frumos si mai bogat, mai dureros si mai gingas totodata, ca mestesugul fericit si blestemat al cuvantului.

Viata noastra oscileaza intre doua contradictii: datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde.

Şi-a pierdut vara cântând, Greierele, şi flămând, A văzut, aşa, deodată, Pornind viscolul să bată. Nu se pomenea fărâmă De gânganie sau râmă; Şi nemaigăsind nimica, Dete fuga-mpleticit La vecina lui, furnica. Muşuroiul sta clădit, Plin cu tot ce-ai fi râvnit. Magazia cu făină Era sub o rădăcină; Şi, la rând, în multe caturi, Erau saci cu mei pe paturi. Adunaţi într-o firidă, Sâmburi roşii de stafidă.   În dulap şi-ntr-un sertar, Mălai galben şi zahar. Ouăle cu coaja mică Erau ouă de furnică, Căci cumetrele îşi fac Prăjituri şi cozonac. Într-un beci închis cu scoabe, Boloboace: struguri boabe, Va să zică, un belşug Rânduit cu meşteşug. - Mă rog, maică, dumitale, Sunt în picioarele goale, Am rupt opinci şi obiele De calc de-a dreptul pe piele, Straie ce mai am pe mine, De gol ce-s, mi-e şi ruşine, Am rămas de capul meu, M-a uitat şi Dumnezeu... Luat de vânt, târât de apă, Plăpând ca foaia de ceapă, Încă de la arătură N-am mai pus nimic în gură. Să mă ierţi, de nemâncare S-a prins burta de spinare. Uite ce ţi-aş fi cerut, Niscai boabe de-mprumut... Până pe la Mărţişor... Vreau să rabd, dar nu să mor, Şi mă jur, i-a spus, că-ţi voi Da cu dobândă înapoi. Poţi să-ntrebi dacă nu sunt Om cinstit şi de cuvânt. Ce păcat că gospodina E zgârcită, bat-o vina! În loc să ia din cămări Şi să dea, pune-ntrebări. Că aşa o fi bogatul, Darnic mai vârtos cu sfatul.   - Cum de ceri cu împrumut? Astă-vară ce-ai făcut? Zise potrivindu-şi barba Negri-i ochelari cu laba. - Ce să fac? De mi-e iertat, Astă vară am cântat. Am cântat cri-cri, gri-gri, Nopţi cu nopţi şi zi de zi. - Ai cântat! îmi pare bine! Acum joacă dacă-ţi vine! Şi calica de mătuşă Trânti ivărul la uşă. (Greierele și furnica) (Traducere, în versiune originală, după fabula omonimă a lui Jean de La Fontaine)

Cine osteneste prea devreme pare sa consimta la disparitia lui.

Asa, tinere, nu te-nfricosa de viata! Cauta sa descoperi adevaratele vopseli ale sufletului tau si mazgaleste lumea cu ele. Nu imprumuta paleta, tonurile si pensulele de la nimeni!

Geniul e un accident.

Din obscuritate, pamantul si oamenii lui ies incet si treptat.

Daca te-ai nascut, cum zici tu, cu talent, du-te drept la el si nu asculta sfatul care te abate de la matca.

Talent... o problema de adancime si de responsabilitate personala..., staruinta crancena si indarjita, rabdatoare, entuziasta si cinstita, cazna tenace de toate zilele pentru atingerea unui punct cat mai inalt si mai pur in emotie, in dragoste si sinceritate, punct care... e zborul insufletirii: el te tine teafar, tanar si viteaz.