Şi-a pierdut vara cântând,
Greierele, şi flămând,
A văzut, aşa, deodată,
Pornind viscolul să bată.
Nu se pomenea fărâmă
De gânganie sau râmă;
Şi nemaigăsind nimica,
Dete fuga-mpleticit
La vecina lui, furnica.
Muşuroiul sta clădit,
Plin cu tot ce-ai fi râvnit.
Magazia cu făină
Era sub o rădăcină;
Şi, la rând, în multe caturi,
Erau saci cu mei pe paturi.
Adunaţi într-o firidă,
Sâmburi roşii de stafidă.
În dulap şi-ntr-un sertar,
Mălai galben şi zahar.
Ouăle cu coaja mică
Erau ouă de furnică,
Căci cumetrele îşi fac
Prăjituri şi cozonac.
Într-un beci închis cu scoabe,
Boloboace: struguri boabe,
Va să zică, un belşug
Rânduit cu meşteşug.
- Mă rog, maică, dumitale,
Sunt în picioarele goale,
Am rupt opinci şi obiele
De calc de-a dreptul pe piele,
Straie ce mai am pe mine,
De gol ce-s, mi-e şi ruşine,
Am rămas de capul meu,
M-a uitat şi Dumnezeu...
Luat de vânt, târât de apă,
Plăpând ca foaia de ceapă,
Încă de la arătură
N-am mai pus nimic în gură.
Să mă ierţi, de nemâncare
S-a prins burta de spinare.
Uite ce ţi-aş fi cerut,
Niscai boabe de-mprumut...
Până pe la Mărţişor...
Vreau să rabd, dar nu să mor,
Şi mă jur, i-a spus, că-ţi voi
Da cu dobândă înapoi.
Poţi să-ntrebi dacă nu sunt
Om cinstit şi de cuvânt.
Ce păcat că gospodina
E zgârcită, bat-o vina!
În loc să ia din cămări
Şi să dea, pune-ntrebări.
Că aşa o fi bogatul,
Darnic mai vârtos cu sfatul.
- Cum de ceri cu împrumut?
Astă-vară ce-ai făcut?
Zise potrivindu-şi barba
Negri-i ochelari cu laba.
- Ce să fac? De mi-e iertat,
Astă vară am cântat.
Am cântat cri-cri, gri-gri,
Nopţi cu nopţi şi zi de zi.
- Ai cântat! îmi pare bine!
Acum joacă dacă-ţi vine!
Şi calica de mătuşă
Trânti ivărul la uşă.
(Greierele și furnica)
(Traducere, în versiune originală, după fabula omonimă a lui Jean de La Fontaine)
Nu e intotdeauna bine sa spunem tot ce avem pe inima, dar sa cautam sa n-avem pe inima decat ceea ce am putea spune.
Oamenii perfizi au parte de o fericire întunecată.
Să ştii că nici o prefăcătorie nu rezistă multă vreme.
Nimănui nu i-a reuşit până acum să fie atât de viclean, încât să-şi poată ascunde această calitate.
Nu e sincer cel ce plange ca sa fie consolat,
cel ce plange fara martori, plange cu adevarat.
Moartea, oricum ai privi-o, e o tagada, o injurie a inteligentei, nobila mireasma a pamantului ganditor.
Natura nu se dezminte; chiar si pe drum drept, sarpele tot numai in serpentina merge.
Viata noastra oscileaza intre doua contradictii: datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde.
Cea mai subtila viclenie e sa te comporti simplu si firesc.
Ipocrizia este esența snobismului, dar tot snobismul este despre problema apartenenței.
© CCC
Asa, tinere, nu te-nfricosa de viata! Cauta sa descoperi adevaratele vopseli ale sufletului tau si mazgaleste lumea cu ele. Nu imprumuta paleta, tonurile si pensulele de la nimeni!
Predici necontenit morala, zvarli in toate partile precepte, Inteleg: te ispiteste viata si simti nevoia sa alungi tentatiile, din toate puterile, in fiecare moment al vietii.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.