Cei puternici nu uita niciodata insultele.
Facetiarum apud praepotentes in longum memoria est.
(Tacitus, Annales)
Este o dovada de prostie sa vezi viciile altora si sa le uiti pe ale tale.
Est enim stultitiae aliorum vitia cernere, obliviscere suorum.
(Cicero, Tusculanae Disputationes)
Facutu-ti-a vreun om vreun bine-odata? pe acela nu-l uita! De-o fapta buna faci… si altii iti vor face! Nu-si tese cuib uitarea-n sufletul ales.
Nu exista nici o durere pe care trecerea timpului sa nu o micsoreze si sa nu o faca uitata.
Nullus dolor est quem non longinquitas temporis minuat ac molliat.
(Cicero, Ad familiares)
Uitarea este leac tuturor durerilor de pe pamant; dar nu toate sufletele oamenilor sunt ca apele care se tulbura, fac creturi si se zbuciuma in furtuna, iar apoi se alina si intind un luciu curat, ca si cum niciodata nu le-ar fi rascolit. Uneori durerile aprige lasa pe urma lor o drojdie de otrava.
Tot omul uita. Aici e poate si singurul secret al puterii noastre, al inversunarii de a trai. Omul uita un adevar, il cauta din nou…il descopera. Nenorocirea si durerea ne invata sensul vietii; dar ar fi teribil ca invatatura aceasta sa ramana vesnic prezenta aici, sa ne paralizeze…O uitam ca sa avem voluptatea de a mai cauta si a o mai gasi inca o data. Aceasta este de fapt toata povestea omenirii.