Citate de Ion L. Caragiale

Ah! de ce nu am inca iluzii?

Mișelule, să ne deslușim, ai? După ce mă ataci la sacrul meu amor, amăgești o ființă nevinovată... o femeie... o femeie! Ochi alunecoși, inimă zburdalnică!... (Replica lui Pampon în "D-ale carnavalului")

Fă tot ce-ţi cere natura în momentul de faţă, nu spera să instaurezi republica lui Platon, fii mulţumit dacă te mişti înainte măcar cu un pas şi nu socoti asta un succes neînsemnat. Căci cine poate să schimbe felul de a gândi al oamenilor? Şi ce poate fi fără o astfel de schimbare, în afară de sclavie, vaiete şi supunere prefăcută?

Vrei sa cunosti lucrurile? priveste-le de aproape. Vrei sa-ti placa? priveste-le de departe.

Plictiseala este la capătul tuturor plăcerilor; mulţumirea, la sfârşitul tuturor sacrificiilor. © CCC

N-am fost niciodată mulțumită. De îndată ce fac un lucru, încep să fierb în mine să fac altceva. © CCC

Daca vrei sa fii multumit, va trebui mai intai sa faci pe altii sa se simta multumiti.

Un popor, care nu merge inainte, sta pe loc, ba chiar da inapoi.

Cand avem un sentiment fara speranta, o mare speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde.

Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire. (Nae Cațavencu, O scrisoare pierdută) Nae Cațavencu, avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților, prezident-fundator al Societății enciclopedice-cooperative "Aurora economică română", unul dintre cele mai cunoscute personaje din piesa de teatru "O scrisoare pierdută" a lui Ion Luca Caragiale, reprezentant tipic al demagogiei politice, prototipul demagogului.

De ce nu e mai nimeni multumit de soarta ce-o intamplare sau vremea i-a menit. Pornit in orice clipa, sa inalte osanale aceluia ce-n viata urmeaza alta cale.

Nimic nu e mai frumos decat adevarul, nici mai adevarat decat frumosul.

Într-o zi [domnul de Créquy] a căzut din vârful unei scări, fără să pățească vreun rău. "Oh! Domnule, i s-a spus, aveți motive să-i mulțumiți lui Dumnezeu!  - O să am grijă de asta, spuse el, nu m-a scutit de nici o treaptă.” (Povești, vol. 1, Memorii pentru a servi istoriei secolului al XVII-lea)

***

François de Créquy (François de Blanchefort de Créquy de Bonne), 1625 - 1687, marchiz de Marines, cunoscut sub numele de „Maréchal de Créquy”, mareșal al Franței, proprietar al Château de Marines, luptător în războaiele care au avut loc în timpul  domniei lui  Ludovic al XIV-lea. S-a remarcat în numeroasele campanii militare care marchează secolul al XVII-lea, începând cu Războiul de Treizeci de Ani. © CCC

Se pare că este prudent să mulţumeşti autorului pentru cartea sa înainte de a o citi. Aşa nu mai trebuie să minţi. © CCC

Multumirea nu consta in multe averi, ci in putine nevoi.

Opiniile sunt libere, dar nu si obligatorii.

Fraților! După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!... Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional! (Nae Cațavencu, O scrisoare pierdută) Nae Cațavencu, avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților, prezident-fundator al Societății enciclopedice-cooperative "Aurora economică română", unul dintre cele mai cunoscute personaje din piesa de teatru "O scrisoare pierdută" a lui Ion Luca Caragiale, reprezentant tipic al demagogiei politice, prototipul demagogului.

Toate multumirile trebuie platite; inainte de a se capata, par destul de ieftine, in urma, prea scumpe.

Nu te mulţumi cu o examinare superficială.

Toate cărţile din lume, de când lumea câte-au fost, Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost; Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut, În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi… a-ncăput: Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar Am dori să mai încapă şi un bibliotecar. (Savantul)