Plictiseala este la capătul tuturor plăcerilor; mulţumirea, la sfârşitul tuturor sacrificiilor.
© CCC
Într-o zi [domnul de Créquy] a căzut din vârful unei scări, fără să pățească vreun rău. “Oh! Domnule, i s-a spus, aveți motive să-i mulțumiți lui Dumnezeu! – O să am grijă de asta, spuse el, nu m-a scutit de nici o treaptă.”
(Povești, vol. 1, Memorii pentru a servi istoriei secolului al XVII-lea)
***
François de Créquy (François de Blanchefort de Créquy de Bonne), 1625 – 1687, marchiz de Marines, cunoscut sub numele de „Maréchal de Créquy”, mareșal al Franței, proprietar al Château de Marines, luptător în războaiele care au avut loc în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea. S-a remarcat în numeroasele campanii militare care marchează secolul al XVII-lea, începând cu Războiul de Treizeci de Ani.
© CCC
Fă tot ce-ţi cere natura în momentul de faţă, nu spera să instaurezi republica lui Platon, fii mulţumit dacă te mişti înainte măcar cu un pas şi nu socoti asta un succes neînsemnat. Căci cine poate să schimbe felul de a gândi al oamenilor? Şi ce poate fi fără o astfel de schimbare, în afară de sclavie, vaiete şi supunere prefăcută?
Cand esti multumit de tine, a calatori inseamna a fi in alta parte si nu mai inseamna a fi departe.
De ce nu e mai nimeni multumit
de soarta ce-o intamplare sau vremea i-a menit.
Pornit in orice clipa, sa inalte osanale
aceluia ce-n viata urmeaza alta cale.
Toate multumirile trebuie platite; inainte de a se capata, par destul de ieftine, in urma, prea scumpe.