Citate de Henrik Pontoppidan

Printre alte pacate, nesabuitul il are si pe acesta: isi incepe mereu viata.

Fa lucrul pe care crezi ca nu poti sa-l faci. Esueaza. Incearca din nou. Fa-l mai bine a doua oara. Singurii oameni care nu cad sunt cei care nu urca pe cablul de la inaltime.

Numai timpul faureste ce trebuie…Timpul este harul care te ajuta, fara eroism si binevoitor, numai sa-l respecti si sa-l umpli cu harnicie.

Mergi inainte si increderea iti va veni.

Picurand intr-una, umila picatura e-n-stare-ncet sa roada si piatra cea mai dura.

Picatura gaureste piatra, nu prin puterea ei, ci prin cadere repetata.

Singurătatea nu exclude uneori o mare doză de sociabilitate. Cine face un efort destul de serios să pătrundă temeinic în propria-i conștiință poate fi adesea dezamăgit când înțelege că dă peste străini.

Nu prin forţă, ci prin perseverenţă se realizează lucruri măreţe. © CCC

Bis vincit qui se vincit. Învinge de două ori cel ce se învinge pe sine..

Incapatanarea ce urmareste un scop virtuos trebuie numita statornicie.

Daca cel ce se ineaca isi impreuna mainile ca pentru ragaciune, nu-i oare pierdut? Asadar, sa inoate intr-una.

In orice lucruri mai grele, nu este de asteptat ca cineva sa semene si sa culeaga in acelasi timp, ci este necesar ca, printr-o pregatire, lucrurile sa se coaca treptat.

A invins oare vreodata cel care nu stie sa persevereze?

Suprema fericire a unui om: aceea de a ajunge cu desăvârșire conștient de propriul său eu… Fiecare trebuie să se lase fără frică în voia instinctului său de dezvoltare, instinct care domină întreaga natura... important pentru fiecare om este să cunoască în mod cât mai independent și mai direct realitatea, și nu s-o perceapă cu ajutorul altora. O astfel de legătură vie cu viața constituie premisa necesară pentru a ajunge la bucuria sănătoasă a cunoștinței fiecărui eveniment, de la cel mai neînsemnat până la cel mai de seamă, ba chiar și până la cel mai dureros. Cine nu cunoaște din proprie experiență cât de fericită e clipa când un colț, tainic încă, al lumii gândurilor sau al lumii adevărului i se dezvăluie nu știe ce înseamnă să trăiești.

Niciodata si nimic nu este prea tarziu.

Dacă aș crede în providență, aș îngenunchea în fiecare dimineață drept recunoștință că m-am născut într-un secol măreț în care omenirea a devenit, în sfarșit, conștientă că e atotputernică și a început să transforme lumea după pofta ei.

Intelepciunea zice: nu ti-a izbutit un lucru, fa altul. Atata mangaiere sa ai.

Cunoscând copacii, înţeleg ce înseamnă răbdarea. Cunoscând iarba, pot să apreciez perseverența. © CCC

Daca lupta e grea, inseamna oare ca e absurda? Daca principiul raului invinge, trebuie oare sa i se cedeze terenul cu resemnare?

Pentru orice rau exista doua leacuri: timpul si tacerea.