Citate despre Perseverenta

Intelepciunea zice: nu ti-a izbutit un lucru, fa altul. Atata mangaiere sa ai.

Talent... o problema de adancime si de responsabilitate personala..., staruinta crancena si indarjita, rabdatoare, entuziasta si cinstita, cazna tenace de toate zilele pentru atingerea unui punct cat mai inalt si mai pur in emotie, in dragoste si sinceritate, punct care... e zborul insufletirii: el te tine teafar, tanar si viteaz.

Un om intreg nu-si poate face gesturile pe jumatate.

Un om care are câtuși de puțină stimă față de el însuși, duce întotdeauna la bun sfârșit ceea ce și-a pus în gând să facă, oricât de scump l-ar costa.

Intaia grava preocupare este sa cauti perfectiunea, pe care n-ai s-o ajungi, desigur, niciodata, dar pe care trebuie sa o urmaresti neintrerupt cat iti dureaza firul, cu tenacitatea paianjenului nemiscat in mijlocul panopliei lui de matase.

Perseverența fără inteligență e un hipopotam; inteligența fără perseverență e un joc artezian de ape; perseverență + inteligență e un arc voltaic.

Moartea, oricum ai privi-o, e o tagada, o injurie a inteligentei, nobila mireasma a pamantului ganditor.

Nu pentru ca sunt atât de inteligent, ci pentru că insist mai mult asupra problemelor. © CCC

Lucrurile vietii sunt sfinte. Viata e zidita, pardosita si invelita cu frumuseti.

Daca lupta e grea, inseamna oare ca e absurda? Daca principiul raului invinge, trebuie oare sa i se cedeze terenul cu resemnare?

Traita, viata fuge, descrie zig-zaguri si curbe, de care insul nu e intotdeauna informat si riguros raspunzator.

Bis vincit qui se vincit. Învinge de două ori cel ce se învinge pe sine..

Cine spune: voi invinge piedica, acela o va invinge. Dar cine sovaie, acela trebuie sa dea inapoi.

A fi tu insuti intr-o lume care cauta in mod constant sa te faca altcineva, este cea mai mare realizare.

A invins oare vreodata cel care nu stie sa persevereze?

Nici un mestesug nu este mai frumos si mai bogat, mai dureros si mai gingas totodata, ca mestesugul fericit si blestemat al cuvantului.

Cine osteneste prea devreme pare sa consimta la disparitia lui.

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi!   Ţi-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?   Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te oprise gândul fără glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?