Nu exista cuvinte, chiar si printre cele pe care le folosim in mod obisnuit, a caror acceptie sa nu depaseasca cu mai mult sau mai putin limitele experientei noastre personale. Un termen exprima nu de putine ori lucruri pe care nu le-am perceput niciodata, experiente pe care nu le-am facut sau la care nu am fost niciodata martori. Chiar si atunci cand cunoastem unele dintre obiectele la care se refera, ele nu ilustreaza decat in calitate de exemple particulare, care, prin ele insele, nu ar fi niciodata suficiente pentru a o constitui. Cuvantul condenseaza prin urmare o intreaga stiinta la care nu am colaborat, o stiinta mai mult decat individuala.
Legile morale care se impun individului nu sunt altceva decat conditiile generale ale societatii.
Societatea nu este numai ceva care absoarbe, cu intensitate egala, sentimentele si energia individului, ea este si puterea care le regleaza.
Legea morala nu e decat un intreg de conveniente sociale si, prin natura sa, acest intreg e provizoriu, deoarece trebuie sa evolueze odata cu societatea, daca vrea sa-si pastreze valoarea practica.
În ceea ce privește moralitatea, ei bine, totul este legat de problema conștiinței.
© CCC
Adevarata morala, ca si adevarata politica, este aceea care cauta sa-i apropie pe oameni unii de altii, ca sa-si faureasca cu eforturi comune fericirea lor mutuala. Orice morala care separa interesele noastre de acelea ale asociatilor nostri este falsa, absurda, contrara naturii.
Oamenii care profeseaza in chipul cel mai deschis imoralitatea sunt foarte maguliti cand li se ofera o dovada de stima.
Temeiul oricarei morale e respectarea libertatii celuilalt.
Morala nu cunoaste dogme. Legea morala nu e decat un intreg de conveniente sociale, si, prin natura sa, acest intreg e provizoriu, deoarece trebuie sa evolueze o data cu societatea, daca vrea sa-si pastreze valoarea practica.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.