Citate despre Nenorocire

Este deja un ghinion să fii primul care anunţă un dezastru. (Perșii) © CCC

Numai nenorocirea celor pusi in imprejurari cat mai apropiate de ale noastre ne patrunde in mod firesc pana in adancul sufletului.

Morala a fost intotdeauna necesara oamenilor; o societate fara morala nu poate sa subziste.

Omul se crede centrul universului: tot ce vede, el raporteaza la sine.

Multi oameni au atacat religia, fiindca le parea ridicola; multe persoane au privit-o cu indiferenta, fiindca nu au simtit adevaratele ei inconveniente; ca cetatean, eu o atac pentru ca mi se pare daunatoare fericirii statului, inamica progreselor spiritului uman, opusa moralei sanatoase.

Intamplarile neasteptate, ca si nenorocirile, rareori vin singure.

Adversis etenim frangi non esse virorum. Barbatii adevarati nu se lasa doborati de necazuri. (Silius Italicus, Punica)

Omul nu aduce la nastere nici bunatate, nici rautate, el aduce cu sine facultatea de a-si cunoaste nevoile, pe care este capabil sa le satisfaca el insusi, pasiunile mai mult sau mai putin vii, dupa organismul si temperamentul pe care natura i le-a daruit.

Lumea se plictiseste repede sa asculte nenorocirile altora si prefera sa-i ocoleasca pe cei nefericiti.

Un om indiferent fata de orice, lipsit de pasiuni, care isi este suficient lui insusi, n-ar mai fi o fiinta sociala.

Nu trebuie, ca om, sa razi de nenorocirea altor oameni, ci sa ai mila.

Trebuie sa fi resimtit in mod obisnuit nenorocirea sau sa te temi de ea pentru a lua parte la greutatile celor napastuiti.

O fiinta rationala trebuie sa-si propuna in toate actiunile sale propria sa fericire si aceea a semenilor sai.

Cei nenorociti au o intelegere mai adanca a raului.

Adevarata morala, ca si adevarata politica, este aceea care cauta sa-i apropie pe oameni unii de altii, ca sa-si faureasca cu eforturi comune fericirea lor mutuala. Orice morala care separa interesele noastre de acelea ale asociatilor nostri este falsa, absurda, contrara naturii.

Daca un om este nenorocit, sa-si aduca aminte ca neno­rocirea i se datoreaza lui insusi.

Nu exista suferinta mai mare decat amintirea fericirii trecute, in timp de nenorocire. (Divina comedie)

Omul mai rau isi amaraste viata cu nenorocirile de care se teme ca vor veni, decat cu acelea care au si sosit si de care sufera.

Nimeni nu poate crede ca el singur este cauza propriei sale nenorociri si ca toti ceilalti si-au castigat fericirea pe care o au.

Mangaierea nefericitilor este sa aiba tovarasi in suferinta.