Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica)
Baruch Spinoza
“Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.”
Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște.
Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect.
Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă.
Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.
Credem uneori ca lucrurile sunt adevarate numai pentru ca sunt spuse in mod elevat.
Obiectul nu are sens decat daca te inalta, iar tu te inalti prin cucerirea, nu prin posedarea lui.
O, cat de frumoasa ne pare frumusetea cand e inzestrata cu podoaba pe care i-o confera adevarul!
O! how much more doth beauty beauteous seem
By that sweet ornament which truth doth give!
(Sonetul LIV)
Cand cineva a devenit posesorul intregului adevar, al singurului adevar autentic, n-ar fi oare de neiertat daca l-ar pastra numai pentru sine, lasandu-i pe semenii mai putin norocosi sa-si urmeze calea lor stramba, in loc de a-i indruma si a-i povatui?
Adevarul este ceea ce simplifica lumea, nu ceea ce creeaza haosul.
Adevărurile sunt cam triste și de aceea, lumea nu le iubește.
Adevarul trebuie doar cunoscut pentru a fi acceptat.
In moartea unui om moare o lume necunoscuta.
Noi credem uneori ca lucrurile sunt adevarate, numai fiindca sunt spuse in mod elocvent.
Adevarul este un fruct care trebuie cules doar atunci cand este suficient de copt.
© CCC
Unde aş putea afla vreodată adevărul din vârtejul eternităţii privirii tale?
Adevarul este soarele mintilor luminate.
Sunt anumite adevaruri despre care nu-i de ajuns sa convingi pe cineva, ci trebuie sa-l faci sa le si simta.
Numai dupa ce au trecut prin mii de greseli in lucrurile cele mai insemnate pentru viata si libertate, numai dupa ce s-au saturat de a mai indura suferintele, ajunse la culme, oamenii se hotarasc sa inlature relele care ii apasa si sa remarce cele mai vadite adevaruri.
Nu-ti imbogatesti sufletul cu adevaruri marunte; cine si-ar face avere adunand praful de aur imprastiat pe pamant?
Deşi Adevărul şi Minciuna sunt gemene, Adevărul este mai bătrân decât Minciuna.
(Poeme sacre și profane)
© CCC