Se vorbeşte mereu de “fanatism orb”, de parcă ar exista şi fanatisme clarvăzătoare.
(Cugetări)
© CCC
Fanaticii de pe pământ sunt prea des sfinţi în ceruri.
(Aurora Leigh)
© CCC
Fanatismul numește persecuție tot ceea ce contrazice absolutismul său.
(Ore de filozofie)
© CCC
Revoluțiile produc oameni de acțiune, fanatici cu ochelari de cal, genii mediocre.
Filosofia are doi copii pe care fanatismul ar vrea sa-i ucida ca pe Calas: Adevarul si Toleranta.
Cazul Calas se refera la un proces care a avut loc la mijlocul secolului al XVIII-lea, în 1762, la Toulouse, pe fondul conflictului religios dintre protestanți și catolici, caz devenit celebru prin intervenția lui Voltaire (Tratat despre Toleranta cu ocazia mortii lui Jean Calas).
Jean Calas (1698 – 1762), comerciant din Toulouse, Franța, celebru pentru faptul că a fost victima unui proces părtinitor, din cauza apartenentei sale la protestantism. In Franța, el este un simbol al intoleranței religioase creștine, împreună cu Jean-François de la Barre și Pierre-Paul Sirven. A fost acuzat de fanatism anticatolic si condamnat la moarte.
Te apuca groaza cand cantaresti la rece tot ceea ce sta in calea pacificarii oamenilor. Cate veacuri vor mai trebui sa treaca pana cand evolutia morala va eradica din omenire intoleranta instinctiva, respectul innascut pentru forta brutala, placerea asta fanatica a animalului de a triumfa prin violenta, de a-si impune prin violenta felul lui de a simti, de a trai, celor mai slabi, care nu simt, care nu traiesc ca el?
Facultatea de a crea mituri este o calitate innascuta a rasei umane. Oamenii se reped cu aviditate asupra oricaror incidente mai neobisnuite sau mai tainice din viata celor ce s-au deosebit cat de cat de semenii lor si nascocesc in legatura cu ei o legenda in care cred apoi cu fanatism. Este protestul romantismului impotriva banalitatii vietii. Faptele din legenda ii asigura eroului ei cel mai valabil pasaport pentru a intra in nemurire.
Adevarul, pentru om, este ceea ce face din el un Om… ca sa intelegeti omul si trebuintele sale, ca sa-l cunoasteti in ceea ce are el esential, nu trebuie sa opuneti una alteia evidenta adevarurilor voastre… Pentru a incerca sa scoti in evidenta acest esential, trebuie sa uiti o clipa disensiunile, care, o data admise, atrag dupa ele un intreg coran de adevaruri de nezdruncinat, cu tot fanatismul care decurge din ele. Dar adevarul, intelegeti, este ceea ce simplifica lumea, iar nu ceea ce creeaza haosul. Adevarul nu este ceea ce se demonstreaza, este ceea ce simplifica.