Citate de Anton P. Cehov

Să iubești, într-adevăr, foarte mult intelectul (cunoașterea). Intellectum vero valde ama. (Epistula 413-14, 3) Prin intelect înțelegându-se capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni, gândirea, rațiunea, înțelegerea, cunoașterea, în general. Atitudinea unui creștin în fața științei ar trebui să se bazeze pe o atitudine foarte pozitivă și deschisă, deoarece în măsura în care ne permite să cunoaștem mai bine universul, ne apropie puțin de imensa bogăție a planului creației lui Dumnezeu. Acei creștini cu o pregătire intelectuală mai mare ar trebui să fie reprezentanți activi în dezvoltarea științei, referindu-se la întregul ei, nu numai la știința experimentală, ci mai degrabă, la orice domeniu al cunoașterii. Chiar și în secolul al V-lea, Sfântul Augustin ne-a recomandat „Intellectum vero valde ama: să iubești foarte mult intelectul” (Sfântul Augustin, Epistola 413-14, 3). Nu trebuie să ne temem niciodată de adevăr, pentru că adevărul tânjește mereu după Dumnezeu. © CCC

In fiecare om sunt cel putin doi oameni: omul ideilor si omul simturilor (mintea si inima). Vei gresi intotdeauna daca il vei judeca pe om numai dupa ideile ce le exprima, chiar daca ai constatat ca sunt adevaratele lui idei. Trebuie sa astepti  ocaziile de a-i constata  adevaratele lui simtiri, cel putin in problemele mai importante.

Nu ajungi sa intelegi pe un om decat dupa moartea lui. Atata timp cat cineva traieste, toate faptele pe care le va mai putea face si despre care nu stii nimic sunt un fel de necunoscute care falsifica orice calcul. Moartea fixeaza, in sfarsit, limitele care-l contureaza; e ca si cum insul s-ar desparti de posibilitatile lui si s-ar izola; te invartesti in jurul lui, il vezi, in fine, de la distanta, poti sa-l judeci in ansamblul lui.

Toti oamenii au de la natura dorinta de a cunoaste.

Să prețuim, așadar, cu delicatețe și blândețe, mijloacele cunoașterii. Să îndrăznim să citim, să gândim, să vorbim și să scriem. © CCC

Suprema fericire a unui om: aceea de a ajunge cu desăvârșire conștient de propriul său eu… Fiecare trebuie să se lase fără frică în voia instinctului său de dezvoltare, instinct care domină întreaga natura... important pentru fiecare om este să cunoască în mod cât mai independent și mai direct realitatea, și nu s-o perceapă cu ajutorul altora. O astfel de legătură vie cu viața constituie premisa necesară pentru a ajunge la bucuria sănătoasă a cunoștinței fiecărui eveniment, de la cel mai neînsemnat până la cel mai de seamă, ba chiar și până la cel mai dureros. Cine nu cunoaște din proprie experiență cât de fericită e clipa când un colț, tainic încă, al lumii gândurilor sau al lumii adevărului i se dezvăluie nu știe ce înseamnă să trăiești.

Sa nu-l judecam niciodata pe aproapele nostru, inainte de a-l fi cunoscut.

Viata nu trebuie aratata asa cum este, ci asa cum o vezi in vis.

Adevarul si frumusetea nu pier, ele fac parte din esenta vietii omenesti si a intregii firi.

Dorința de a cunoaște este însăși forma vieții și a inteligenței. © CCC

Lucrurile sunt grele pana li se descopera taina, pe urma totu-i usor.

Bucuria constituie starea de spirit normala a omului. Cu cat dezvoltarea intelectuala si morala a omului este mai ridicata, cu atat omul e mai liber si viata ii da mai multa satisfactie.

Ferice de omul care stie ale lumii taine.

Ei bine, recunosc că tăiem lemnul din necesitate, dar de ce să distrugem păduri întregi? (Unchiul Vanea)

Stii mai mult decat crezi ca stii, tot asa cum stii mai putin decat vrei sa stii.

Nu toate experientele duc la descoperiri, toate imbogatesc insa cunoasterea… Viata e alcatuita din sesuri, din vai, din piscuri; altfel spus din platitudine si rutina, din deprimare si din bucurie(…). Viata se compune din tevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coscovite, din plase pe care le cari de la piata, din rufe care le speli, din coate-n tramvaie dar si din Bach si din Beethoven, din Shakespeare si din Tolstoi, din Eminescu si din Blaga, din Michelangelo si din Tuculescu. Totul e viata. Noi traim dureri si bucurii, dar mai presus de ele traim viata. Ceva sacru a carui ratiune finala n-o cunoastem sau INCA nu o cunoastem…

Cu cat cunosti mai mult, cu atat iubesti mai mult. (Carnete)

Orice tip de cunoastere e un raspuns la o intrebare.

Scopul oricarei vieti: bucuria de a trai. Adevarata bucurie consta in a sti.

Unii oameni si-au faurit despre lume, o data pentru totdeauna, o viziune care-i multumeste...  Dupa aceea, toate merg de la sine... Viata lor seamana cu o plimbare cu barca pe timp frumos: n-au de facut altceva decat sa alunece in voia valurilor, pana la debarcader.