Victoria omului nou asupra celui vechi trebuie sa devina definitiva. Inainte si tot mai sus sa ne duca avantul nostru catre mai bine, catre o infratire definitiva a fiilor aceluiasi pamant…Pas cu pas, omul — omul in intelesul cel mai bun al cuvantului — si-a castigat dreptul de a exista, strabatand prin milenii o cale cotita, totusi o cale de ameliorare a speciei. Incet si penibil, spiritul s-a desfacut de cele materiale, ca o calauza catre ultima etapa de alinare a dusmaniilor si urii, de asezare pentru totdeauna a pacii si a prieteniei intre indivizi si popoare. Credinta aceasta ma tine inca in viata, ea va avea putere si impuls si dupa ce fiinta mea va trece. Viata se alimenteaza din moarte; putem trai in copiii nostri, daca-i vom patrunde de lumina, de soarele acestui ideal.
Care sunt scopurile vietii care in acelasi timp sa fie si obligatii? desavarsirea noastra insine, si fericirea altora.
Ironia nu ofileste: ea arde numai buruienile.
Cuvantul Justitie e cel mai frumos cuvant din limbajul oamenilor, si e vai de ei cand ajung sa nu-l mai inteleaga.
Adevarul nu e intotdeauna arta. Arta nu e intotdeauna adevar, dar adevarul si arta au puncte de contact.
Tinerilor! Am sa va spun un adevar care s-ar putea sa nu va placa, deoarece va asteptati la ceva nou. Acest adevar e ca omul nu imbatraneste. E vorba de inima, bineinteles; asta se stia, cel putin in dragoste. Ei bine, si in ce priveste spiritul, e acelasi lucru. El ramane vesnic tanar. Nu intelegi viata mai bine la patruzeci de ani decat la douazeci, dar acum o stii si o marturisesti! Asta inseamna tinerete.
Daca odihna nu este si ea oarecum munca, atunci devine numai plictiseala.
Unii oameni vad ca si cum ar avea ochii in varful unei prajini, foarte departe de creierul lor.
E o dovada de noblete cand admiratia supravietuieste prieteniei.
E mai usor sa fii generos decat sa regreti ca nu ai fost.
Dupa cum omul, in desavarsirea lui, devine fiinta cea mai nobila, tot astfel, smulsa de sub puterea legilor si a drepturilor, se transforma in cea mai ticaloasa.
"Religia e un lucru sfant"... De ce acest prestigiu, aceasta imunitate? Un credincios e un barbat sau o femeie care crede in ceea ce spune un preot, si nu vrea sa creada ceea ce spune Renan sau Victor Hugo. Ce este oare sacru in asta? Ce diferenta e intre acest credincios si cutare prost care ar prefera literatura de foileton celei a marilor nostri poeti?
Din obscuritate, pamantul si oamenii lui ies incet si treptat.
Cu cat citesti mai mult, cu atat imiti mai putin.
Daca cel ce se ineaca isi impreuna mainile ca pentru ragaciune, nu-i oare pierdut? Asadar, sa inoate intr-una.
Cata vreme n-a ajuns la automatismul batranetii, firea omului se modifica neincetat.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.