Citate despre Desavarsire

Frica de moarte ne face sa iubim munca, si asta ne este toata viata.

Va veni, va veni cu siguranta vremea aceea a desavarsirii, cand omul, cu cat va fi mai incredintat in mintea lui de apropierea unui viitor mai bun, cu atat mai putin va avea nevoie sa-si caute in acest viitor motivele actiunilor sale; atunci el va faptui binele pentru bine, si nu pentru ca nu stiu ce arbitrare rasplati sunt stabilite, care si-au avut alta data rostul unic sa-i fixeze si sa-i intareasca privirea sovaitoare spre a putea descoperi rasplatile intrinseci, mai bune, ale binelui.

Umoristul e un om de o buna dispozitie amara.

Dumnezeu. Inca unul care se crede nemuritor.

De-as avea curajul sa povestesc altora adevarul pe care n-am curajul sa mi-l spun mie insumi.

Trebuie sa vezi oamenii pentru ca sa-i poti pune la locul pe care-l merita.

Stiu, in sfarsit, prin ce se deosebeste omul de animal: problemele cu banii! © CCC

A ne simti slabiciunea, a lua cunostinta de determinarile de tot felul care ne limiteaza viata, apoi a dori sa ne marim puterea asupra noastra insine si asupra lucrurilor, a ne largi sfera de actiune, a recuceri o independenta relativa in fata necesitatilor de tot felul care ne invaluie, acesta este mersul spiritului uman, in fata universului.

E o dovada de noblete cand admiratia supravietuieste prieteniei.

Ceea ce are insemnatate este sa cunosti ceva bine si sa-l poti face ca nimeni altul in jurul tau. Sa devii ceea ce esti.

N-am alt ideal decat de a fi poet, chiar daca n-as scrie, oricum as vrea ca gandirea sa-mi fie mereu aceea a unui poet. As vrea sa traiesc si sa mor ca un poet.

Academia, nemuritori de rând. (Jurnal) © CCC

Poti sa fii un cerebral rautacios; nu trebuie sa fii bun decat in fapt.

Ironia e mai degraba un joc al spiritului. Umorul ar fi mai degraba un joc al inimii, un joc al sensibilitatii.

Tot ce am citit, tot ce am gandit, toate paradoxurile mele fortate, ura impotriva conventionalismului, dispretul meu pentru banal nu ma impiedica sa ma induiosez in prima zi de primavara, sa caut violete pe langa gardurile de maracini, printre gunoaie si hartii putrezite, sa joc “bile” cu baietii, sa ma uit la soparle, la fluturi cu aripi galbene.

Sarmana faptura omeneasca e capabila de toate relele, dar tot in ea se gaseste si resortul evolutiei.

Urcati-va, urcati-va pe scara pe care toata lumea o numeste civilizatie, progres, cultura, urcati-va, va indemn din inima; dar unde o sa ajungeti? Asta, drept sa va spun, nu stiu. De dragul acestei scari merita totusi sa traiesti.

Mai intai iubesti natura. Abia mult mai tarziu ajungi la om.

Cat trebuie sa se amuze Dumnezeu care vede totul! (Jurnal) © CCC

Prudenta nu e decat eufemismul fricii.