Spune-mi ceva, după vorbele-acele
Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele,
Dulce-nfioară inima mea.
Spune-mi ceva…
Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu știe,
Straniu, vorbele tale leagănă-adie.
Ca și o floare, vorbele tale m-ar mângâia.
Spune-mi ceva…
(Spune-mi ceva)
La ce bun cuvintele, cu precizia lor brutala, ce complica si mai mult lucrurile?
(Amintirile unei fete cuminti)
De ce sa folosim cuvinte mari? Inseamna atat de putin.
Cuvinte. Cuvinte. Ma joc cu cuvintele, in speranta ca o combinatie, chiar si o combinatie intamplatoare, va spune ceea ce doresc.
(Carnetul auriu)
© CCC
Numai cine cunoaşte singurătatea va stăpîni cuvîntul.
Mă întreb dacă nu sunt pe punctul de a mă juca cu cuvintele. Și dacă cuvintele au fost făcute pentru asta?
(Constructorii imperiului)
© CCC
Ca-n basme-i a cuvantului putere;
El lumi aievea face din pareri,
si chip etern din umbra care piere,
si iarasi azi din ziua cea de ieri.
Aprinde-n inimi ura sau iubire,
de moarte, de viata-i datator,
si neamuri poate-mpinge la pieire,
cum poate-aduce mantuirea lor.
Amintirile miros a iarbă cosită.