Chiar şi diferiţi, sîntem degetele aceleiaşi palme ce ţine planeta într‑un echilibru perfect, cosmic şi spiritual.
Urăsc clepsidrele în care timpul se zbate din toate încheieturile roase de umbre.
Acele acestui ceasornic îmi peticesc amintirile.
Curcubeul este brîul lui Dumnezeu ce strînge suflete între lumină şi întuneric.
Plouă cu soare, toate speranţele vor înmuguri…
Nu ne dovedim niciodată inteligenţa detestînd‑o pe‑a altora.
Am învăţat să iau totul de la început. Primul cuvînt a fost amintire.
Între pămînt şi cer destinul nostru, curcubeu.
Te voi iubi în fiecare minut cîte o zi, pînă cînd toţi anii se vor umple de preistorii.
Cînd crezi c‑ai ajuns pe piscul cuvintelor… priveşte sus către stele.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.