Cartea este pilda vieţii noastre, care ne aduce mereu aminte că la început a fost cuvîntul. Dintre toate minunile lumii, cartea ne va face cu adevărat fericiţi…
Între pămînt şi cer destinul nostru, curcubeu.
Nu ne dovedim niciodată inteligenţa detestînd‑o pe‑a altora.
Am învăţat să iau totul de la început. Primul cuvînt a fost amintire.
Clepsidrele sînt goale şi deşerturile sînt pline.
Frumuseţea vieţii constă în descoperirea miracolului în toate formele materiei care ne înconjoară şi ne alcătuieşte. Sublimul vieţii este imaginaţia, forţa minţii şi a sufletului prin care putem construi noi miracole ce au la bază arhetipul creaţiei divine.
Iubirea este măsurată cu precizie de liniştea absenţei.
Chiar şi diferiţi, sîntem degetele aceleiaşi palme ce ţine planeta într‑un echilibru perfect, cosmic şi spiritual.
În viaţă trebuie să fii lucid şi prevăzător. Prietenia unora este mare cît un cal troian. Abia aşteaptă să le primeşti darul ca mai apoi să‑ţi intre sub piele şi să devii victima lor.
Cel care îşi face casă în mijlocul cuvintelor va avea întotdeauna pereţi de trainice vise.
Amintirile sînt epave pe fundul mărilor interioare.
Cu fiecare cuvînt, mi se scurge o picătură de viaţă.
Cuvintele sînt decoraţii obţinute în războaiele minţii.
Dragostea este unicul perpetuum mobile.
Eşti sclavul aceleiaşi cărţi şi umbra unui munte de om înălţat la ceruri…
Probabil, într-o eră glacială, cărţile vor face din nou cald în casele noastre.
Te voi iubi în fiecare minut cîte o zi, pînă cînd toţi anii se vor umple de preistorii.
Plouă cu soare, toate speranţele vor înmuguri…
Există cuvîntul în faţa căruia oamenii mor. Dar ce cuvînt e acela şi cît îşi doresc unii oameni să-l ştie?
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.