Dacă adevărul ar avea umbră, i‑am spune Om. Dacă ar avea urmă, i‑am spune călătorie. Dacă ar avea aripi, i‑am spune speranţă. Dacă l‑am şti dinainte, i‑am spune destin. Dacă l‑am uita, i‑am spune moarte. Dacă ar fi revelaţie, i‑am spune Dumnezeu.
Azi curcubeul este ucis de zeul smog.
Spune‑i unei femei ce vrea să audă şi toate iubirile ei se vor transforma în tăceri.
Cu fiecare cuvînt, mi se scurge o picătură de viaţă.
Acele acestui ceasornic îmi peticesc amintirile.
Amintirile sînt epave pe fundul mărilor interioare.
Urăsc clepsidrele în care timpul se zbate din toate încheieturile roase de umbre.
Ah, dacă cei care vorbesc prea mult ar descoperi uzura cuvintelor!
Geniile sînt suflete care au atins marginea universului.
Am renuntat la marginitul Eu, nemarginindu-ma-n tine.
Cei care au mereu dreptate sfîrşesc prin a avea cei mai mulţi duşmani. De aceea este bine să le dai dreptate şi altora…
Cu cît cobori mai adînc în inima omului, cu atît ţi se astîmpără setea de cuvinte.
Orice deschidere de pleoape năruie castelul de nisip ridicat în clepsidră.
Căutăm mereu ceea ce ne lipseşte, renunţînd la fiinţe care ne lipsesc şi mai mult.
Iubim fără să ştim ce‑i iubirea şi cînd ştim nu mai reuşim să iubim.
Între pămînt şi cer destinul nostru, curcubeu.
Cînd crezi c‑ai ajuns pe piscul cuvintelor… priveşte sus către stele.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.