Dacă adevărul ar avea umbră, i‑am spune Om. Dacă ar avea urmă, i‑am spune călătorie. Dacă ar avea aripi, i‑am spune speranţă. Dacă l‑am şti dinainte, i‑am spune destin. Dacă l‑am uita, i‑am spune moarte. Dacă ar fi revelaţie, i‑am spune Dumnezeu.
Cel care îşi face casă în mijlocul cuvintelor va avea întotdeauna pereţi de trainice vise.
Iubirea este un şir infinit de‑ntrebări, pe care facem echilibristica vieţii.
Cuvintele sînt decoraţii obţinute în războaiele minţii.
Oare pot măsura efemerul cu pumnii strînşi, clepsidră între cer şi pămînt?
Căutăm mereu ceea ce ne lipseşte, renunţînd la fiinţe care ne lipsesc şi mai mult.