Citate despre Geniu

Numai cine cunoaşte singurătatea va stăpîni cuvîntul.

Când apare un adevărat geniu în lume, poți să-l recunoști după acest semn: toți ignoranții se unesc împotriva lui. (Cugetări pe diverse teme morale și distractive)

Geniul e mai trainic decat frumusetea. Asa se explica faptul ca noi toti ne chinuim atat de mult ca sa ne imbogatim cat mai temeinic educatia. Prinsi in necrutatoarea lupta pentru existenta, vrem sa ne insusim ceva trainic si ne imbacsim mintea cu tot soiul de fleacuri si amanunte in speranta neroada de a ne pastra locul de astazi. Omul intr-adevar bine informat, iata idealul modern.

Dovada ca are geniu e ca putin ii pasa de asta.

Geniul e un accident.

Genialitatea este capacitatea de a realiza ce ai in minte.

Spune‑i unei femei ce vrea să audă şi toate iubirile ei se vor transforma în tăceri.

Cuvintele sînt decoraţii obţinute în războaiele minţii.

Există cuvîntul în faţa căruia oamenii mor. Dar ce cuvînt e acela şi cît îşi doresc unii oameni să-l ştie?

Nu poti avea geniu fara har, dar poti avea har fara geniu.

Geniul adevarat, lipsit de suflet, e un nonsens. Caci nici inteligenta elevata, nici imaginatia, nici amandoua reunite, nu constituie genialitatea. Dragostea! Dragostea! Dragostea! Iata esenta geniului. (Scrisoare - 11 aprilie 1787)

Eşti sclavul aceleiaşi cărţi şi umbra unui munte de om înălţat la ceruri…

Geniul e intotdeauna deasupra epocii sale.

Oamenii de geniu realizează uneori cel mai mult atunci când lucrează cel mai puțin, pentru că se gândesc la invenții și își formează în minte ideea perfectă pe care apoi o exprimă cu mâinile lor. © CCC

Geniul este prin esenta creator, el poarta pecetea individului care il poseda. Natura, care a facut ca nici macar doua frunze sa nu semene una cu alta, vrea ca sufletele sa se deosebeasca si mai mult intre ele, iar imitatia este un fel de moarte, deoarece il lipseste pe cel care imita de existenta lui proprie.

Un geniu! Timp de 37 de ani, am exersat paisprezece ore pe zi, iar acum ma numesc geniu! © CCC

Chiar şi diferiţi, sîntem degetele aceleiaşi palme ce ţine planeta într‑un echilibru perfect, cosmic şi spiritual.

Eu nu accept condiţia geniului în afara conştiinţei de sine. Eminescu, care era genial realmente, să nu-mi spună nimeni că nu avea conştiinţa genialităţii lui. Nu cred un asemenea lucru. Nu cred în geniile care se ignoră. E foarte clar pentru mine că atât Eminescu, cât şi Caragiale aveau conştiinţa genialităţii lor. Asta înseamnă că aveau şi conştiinţa apartenenţei. Ştiau cu siguranţă unul despre celălalt că exprimă o anumită porţiune din sufletul românesc, nu superioară una alteia, căci asemenea ierarhii sunt absurde, ci o porţiune esenţială.

Iubim fără să ştim ce‑i iubirea şi cînd ştim nu mai reuşim să iubim.

Adevaratele, suveranele genii triumfa prin dificultatile prin care altele sunt infrante.