Trei sînt miturile naţionale fundamentale care îl preocupau pe critic [Laurențiu Ulici]: Mioriţa, Meşterul Manole şi Luceafărul eminescian. Le va evidenţia unicitatea, definindu-le aproape aforistic:
„Mioriţa e cea dintîi expresie autohtonă artistică a istoriei noastre, dar o expresie autohtonă pe toată durata ei. Ea ne spaţializează în daco-romanitate, aşa cum mitul meşterului Manole, plecînd la începuturi dintr-o idee creştină, ne fixează în spaţiul european. Ciobanul Mioriţei este omul acestui pămînt, Manole, cum se va vedea, omul fără identitate etnică precizată, europeanul. Căci ciobanul şi Manole sînt una: ipostaza privată şi ipostaza generală a aceluiaşi individ, altfel spus: figura psihică şi figura spirituală…“
„Manole-creatorul atinge universalitatea prin esenţializarea specificului său etnic. Cele două balade sînt, aşadar, complementare, în privinţa sensului, desigur; calmului contemplativ al ciobanului, Manole îi adaugă vocaţia creaţiei. Geniul poetului anonim realiza o excepţională sinteză metaforică a aspiraţiilor noastre de-a lungul a două milenii. Fenomenul avea să-l impresioneze, mai mult decît se crede, pe Eminescu. Luceafărul fiind primul dintre argumente.“
Poemul eminescian este o „prelungire ideatic-superioară“ a celor două balade. Specificul etnic este redat, în completitudinea sa, de Mioriţa, la rîndu-i prezent, în continuare, ca temelie a universalităţii în Manole, pentru ca, în final, ne atenţionează Laurenţiu Ulici, să fie cu totul înglobat în universal prin Luceafărul. Astfel, în viziunea criticului, cele trei capodopere ale poeziei naţionale închid cercul construcţiei noastre psihice care urcă de la etnic, de aici la universal cu tot cu etnic, pentru a accede, prin Luceafărul, pe o treaptă mai înaltă a spiritualităţii. Această, abia schiţată, fenomenologie a specificităţii noastre îl va preocupa întreaga viaţă şi urma a se finaliza în incitanta lucrare Mitică şi Hyperion, anunţată – au şi apărut cîteva fragmente, dar nepublicată încă în momentul dispariţiei sale surprinzătoare şi tot pe atît de năprasnice. (Cassian Maria Spiridon)
Oamenii de geniu sunt maretia intelectuala a unei natiuni, dar rareori puterea ei.
© CCC
În viață, sentimentul onoarei e totul!
Adevaratele, suveranele genii triumfa prin dificultatile prin care altele sunt infrante.
A face cu usurinta ceea ce este greu altuia, iata talentul; a face ce e imposibil talentului, iata geniul.
Geniul e poate fata de talent ceea ce e instinctul fata de ratiune.
Geniul adevarat, lipsit de suflet, e un nonsens. Caci nici inteligenta elevata, nici imaginatia, nici amandoua reunite, nu constituie genialitatea. Dragostea! Dragostea! Dragostea! Iata esenta geniului.
(Scrisoare - 11 aprilie 1787)
Geniul e mai trainic decat frumusetea. Asa se explica faptul ca noi toti ne chinuim atat de mult ca sa ne imbogatim cat mai temeinic educatia. Prinsi in necrutatoarea lupta pentru existenta, vrem sa ne insusim ceva trainic si ne imbacsim mintea cu tot soiul de fleacuri si amanunte in speranta neroada de a ne pastra locul de astazi. Omul intr-adevar bine informat, iata idealul modern.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.