Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Laurenţiu Ulici


Laurenţiu Ulici, 6 mai 1943 – 15 nov. 2000, critic literar și om politic român. A trăit 57 de ani.

S-a născut la Buzău și a fost licențiat al Facultății de Filologie (1966) și al Facultății de Filosofie (1970), Universitatea din București.

Redactor la Contemporanul, director la Luceafărul, preşedinte al Uniunii Scriitorilor, senator, preşedinte fondator al Uniunilor de Creatori (1999).

Laurențiu Ulici a fost critic literar și președinte al Uniunii Scriitorilor din România, din 1995 până la moartea sa în luna noiembrie 2000.

Cariera politică și-a început-o în Partidul Alianței Civice, alături de Mona Muscă. Laurențiu Ulici a fost senator în legislatura 1996-2000 din partea Partidului Alternativa României; a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Italia.

Moartea a fost accidentală, prin intoxicare cu monoxid de carbon, din cauza unei sobe defecte. Decesul s-a petrecut într-un sat lângă Făgăraș, unde a fost invitat de un coleg de la o reuniune a scriitorilor din Făgăraș. Împreună cu Ulici a decedat și șoferul său, Costel Tuca.

A scris eseuri despre scriitorii clasici şi contemporani.

Opere principale:

Recurs, 1971, eseuri; Nouă poeți, 1974; Prima verba I, 1974, critică; Prima verba II, 1978, critică; Biblioteca Babel, 1978, eseuri; Confort Procust, 1983, cronici literare; Nobel contra Nobel · Propuneri, prezentări şi antologie, 1988; Puţin după exorcism, 1991; Prima verba III, 1992; Deceniul literar nouă, 1995; Literatura română contemporană. Promoţia ’70, volumul I – Poezia (operă rămasă neîncheiată), 1995; Dubla impostură, 1996, eseuri politice; Prima verba IV, 2004.

Citate asemanatoare

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.