Citate despre Clepsidra

Nu ne dovedim niciodată inteligenţa detestînd‑o pe‑a altora.

Am impresia că joc spînzurătoarea cu mine însumi. Dar nu s-au inventat încă toate cuvintele care-mi trec prin minte.

Ah, dacă cei care vorbesc prea mult ar descoperi uzura cuvintelor!

Eşti sclavul aceleiaşi cărţi şi umbra unui munte de om înălţat la ceruri…

Probabil, într-o eră glacială, cărţile vor face din nou cald în casele noastre.

Iubirea este măsurată cu precizie de liniştea absenţei.

Am învăţat să iau totul de la început. Primul cuvînt a fost amintire.

Cuvintele sînt decoraţii obţinute în războaiele minţii.

Urăsc clepsidrele în care timpul se zbate din toate încheieturile roase de umbre.

În jungla cuvintelor, trebuie mai întîi să fim oameni.

Căutăm mereu ceea ce ne lipseşte, renunţînd la fiinţe care ne lipsesc şi mai mult.

Clepsidrele sînt goale şi deşerturile sînt pline.

Cînd crezi c‑ai ajuns pe piscul cuvintelor… priveşte sus către stele.

Chiar şi diferiţi, sîntem degetele aceleiaşi palme ce ţine planeta într‑un echilibru perfect, cosmic şi spiritual.

Noi suntem clipa care trece prin poarta existentei.

Există cuvîntul în faţa căruia oamenii mor. Dar ce cuvînt e acela şi cît îşi doresc unii oameni să-l ştie?

Între pămînt şi cer destinul nostru, curcubeu.

Dacă adevărul ar avea umbră, i‑am spune Om. Dacă ar avea urmă, i‑am spune călătorie. Dacă ar avea aripi, i‑am spune speranţă. Dacă l‑am şti dinainte, i‑am spune destin. Dacă l‑am uita, i‑am spune moarte. Dacă ar fi revelaţie, i‑am spune Dumnezeu.

Dragostea nu are nevoie de cuvinte, însă cuvintele au întotdeauna nevoie de dragoste.

Acele acestui ceasornic îmi peticesc amintirile.