Nu exista o dreptate in sine, ci numai intelegerile reciproce, de la caz la caz, in care partile se angajeaza sa nu-si faca rau unele altora. Nedreptatea nu este un rau in sine, ci porneste numai din teama si banuiala ca ar putea sa indure asprimea ispasirii si a pedepsei. Nu este cu putinta ca cel care a facut pe ascuns o nedreptate, impotriva pactului stabilit intre oameni, sa ramana nepedepsit. In comunitate, dreptatea este aceeasi pentru toti; deoarece tot ce promoveaza intelegerea reciproca este folositor.
Fundamentul dreptatii este doar egalitatea.
Am impresia că joc spînzurătoarea cu mine însumi. Dar nu s-au inventat încă toate cuvintele care-mi trec prin minte.
In fiecare moment, sunt in lume milioane de discutii ori de neintelegeri intre doi sau intre mai multi oameni, si fiecare ramane convins ca dreptatea e de partea lui, desi este evident ca din toate aceste milioane de antagonisti numai jumatate au dreptate, in cazul cel mai bun si nici unul, in cazul cel mai rau. E amuzant.
Dreptatea nu poate exista doar pentru o parte, ci numai pentru amandoua.
Oare pot măsura efemerul cu pumnii strînşi, clepsidră între cer şi pămînt?
Cuvintele sînt decoraţii obţinute în războaiele minţii.
Iubirea este măsurată cu precizie de liniştea absenţei.
Ce muritor rămâne drept dacă nu se teme de nimic?
(Eumenidele)
© CCC
Exista o dreptate, dar n-o vedem intotdeauna. Ea exista undeva, discreta, surazatoare, alaturi si putin in spatele nedreptatii care face mare galagie.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.