Spune-mi ceva, după vorbele-acele
Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele,
Dulce-nfioară inima mea.
Spune-mi ceva…
Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu știe,
Straniu, vorbele tale leagănă-adie.
Ca și o floare, vorbele tale m-ar mângâia.
Spune-mi ceva…
(Spune-mi ceva)
Eşti sclavul aceleiaşi cărţi şi umbra unui munte de om înălţat la ceruri…
Cu fiecare cuvînt, mi se scurge o picătură de viaţă.
Sageata nu mai apartine arcasului de indata ce a fost slobozita din coarda arcului, iar cuvantul nu mai apartine vorbitorului din clipa cand a fost rostit.
Iubim fără să ştim ce‑i iubirea şi cînd ştim nu mai reuşim să iubim.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.