Încerc, mai ales, să dau viaţă poeziilor mele, să le dau un miros de pâine albă, un parfum de liliac, prospețimea unei tulpini de salvie.
(Elena sau regnul vegetal)
© CCC
Poezia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce-ai suferit.
Chiar şi diferiţi, sîntem degetele aceleiaşi palme ce ţine planeta într‑un echilibru perfect, cosmic şi spiritual.
Poezia este o luare in posesiune a realului, o prima reasezare si largire a hotarelor realitatii in intelegerea noastra.
Cînd crezi c‑ai ajuns pe piscul cuvintelor… priveşte sus către stele.
El pune în vers o muzică mai lină,
Ca de zefir când printre flori s-alină
Smulgând petale una după alta:
Statui aş vrea sonetele să fie,
Căci nu le-a scris cu pana pe hârtie,
Ci le-a sculptat în marmoră cu dalta.
Poezia este suflul si spiritul cel mai nobil al intregii cunoasteri […] Ea este nemuritoare ca si inima omului.
© CCC
Căutăm mereu ceea ce ne lipseşte, renunţînd la fiinţe care ne lipsesc şi mai mult.
Este foarte greu să translezi în noțiune ceea ce nu are caracter noțional. Poezia nu are caracter noțional, deși folosește noțiunea ca și cărămidă în construcție. Sensul ei final este un sens emoțional, metaforic și vizionar. A confunda materialul cu sensul materialului este un lucru foarte la îndemână și foarte păgubitor
La urma urmelor, chiar și tu
pe care ar trebui să-l simt ca un dușman
și să îl iert,
Ești doar un bărbat
care încearcă să înțeleagă
și care nu înțelege pe nimeni.
Generozitatea ta
este la fel de falsă ca a mea.
Niciunul dintre noi
nu este atât de bun
pentru a face să iasă
minunile versurilor.
Niciunul dintre noi
nu este atât de pur
ca să le uite
pentru totdeauna.
(La urma urmelor, chiar și tu)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.