Citate de Nichita Stanescu

Poezia constă în a spune, în mod studiat, un lucru obișnuit. © CCC

El pune în vers o muzică mai lină, Ca de zefir când printre flori s-alină Smulgând petale una după alta: Statui aş vrea sonetele să fie, Căci nu le-a scris cu pana pe hârtie, Ci le-a sculptat în marmoră cu dalta.

A iubi inseamna, intrucatva, a fi aidoma, a impartasi.

Orice obiect este o forma de lumina oprita intr-o structura.

Poezia să fie o imagine, dar nu o expoziţie de imagini, nu se face o oglindă alăturând mai multe oglinzi. (Aforisme și reflecții) © CCC

Nu poti gasi nicaieri poezie, daca n-o ai in tine.

Nu eu plec in cautarea poeziei. O astept sa ma viziteze.

Suntem ceea ce iubim!

Omul este natura naturii.

Dulce poezie! Cea mai frumoasă dintre arte! Tu care, starnind in noi puterea creatoare, ne aduci aproape de tot de divinitate. (Femeia sezand) © CCC

A vorbi despre limba în care gândești, a gândi - gândire nu se poate face decât numai într-o limbă - în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci când am învățat o altă limbă.

Eu nu sunt altceva decat o pata de sange care vorbeste.

A vorbi despre limba romana este ca o duminica. Limba romana este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeste, de aceea, pentru mine, iarba iarba se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvoraste, de aceea, pentru mine, viata se traieste.

Poezia este pentru sentimente ceea ce este filosofia pentru idei. © CCC

Încerc, mai ales, să dau viaţă poeziilor mele, să le dau un miros de pâine albă, un parfum de liliac, prospețimea unei tulpini de salvie. (Elena sau regnul vegetal) © CCC

Ulysse a fost intotdeauna cu mult mai viu decat Homer.

Stiu ca poezia este indispensabila, dar nu stiu la ce. © CCC (Extras din Discursul tinut la o receptie oferita de Academia Franceza)

In poezie, nimic nu e mai greu decat inceputul - poate, doar, sfarsitul.

Între ceea ce văd și ceea ce spun, Între ceea ce spun și ceea ce nu spun, Între ceea ce nu spun și ceea ce visez, Între ceea ce visez și ceea ce uit, Poezia.

La urma urmelor, chiar și tu pe care ar trebui să-l simt ca un dușman și să îl iert, Ești doar un bărbat care încearcă să înțeleagă și care nu înțelege pe nimeni. Generozitatea ta este la fel de falsă ca a mea. Niciunul dintre noi nu este atât de bun pentru a face să iasă minunile versurilor. Niciunul dintre noi nu este atât de pur ca să le uite pentru totdeauna. (La urma urmelor, chiar și tu) © CCC