Citate de Joseph Joubert

Eu am rămas acelaşi, Cu inima, eu am rămas acelaşi. Ca albăstrelele în orz înfloresc pe faţa mea ochii. Ţesînd din poeme pînze de aur, Aş vrea să vă spun ceva duios. (Spovedania unui huligan)

A instrui inseamna a invata de doua ori.

Ce este poezia? Singurul loc în care puterea cifrei nu are acces. © CCC

Poezia - trandafirul ce creste, in potir de aur, sufletul frumos.

Trebuie, cand actionezi, sa te conformezi legilor si cand judeci, sa tii seama de exceptii.

N-am alt ideal decat de a fi poet, chiar daca n-as scrie, oricum as vrea ca gandirea sa-mi fie mereu aceea a unui poet. As vrea sa traiesc si sa mor ca un poet.

Nimic nu onoreaza mai mult o femeie ca rabdarea sa si nimic nu o onoreaza mai putin ca rabdarea sotului sau. (Carnete) © CCC

Poezia nu este o succesiune de experiente, ci o succesiune de viziuni.

Poezia este suflul si spiritul cel mai nobil al intregii cunoasteri […] Ea este nemuritoare ca si inima omului. © CCC

Poezia nu reprezinta altceva decat echilibrul mental al vorbirii.

Poezia se naste din emotia rememorata in liniste. © CCC

Nu stii bine ceva decat dupa multa vreme dupa ce l-ai invatat.

Fara poezie… nimic mare! Vei fi soldat, dar nu erou, vei fi actor, dar nu artist, vei fi functionar, dar nu om de stat.

Adevaratele poezii incep acolo unde se incheie pe hartie.

La urma urmelor, chiar și tu pe care ar trebui să-l simt ca un dușman și să îl iert, Ești doar un bărbat care încearcă să înțeleagă și care nu înțelege pe nimeni. Generozitatea ta este la fel de falsă ca a mea. Niciunul dintre noi nu este atât de bun pentru a face să iasă minunile versurilor. Niciunul dintre noi nu este atât de pur ca să le uite pentru totdeauna. (La urma urmelor, chiar și tu) © CCC

Nu cred în școli. Nu cred în cronologie. Nu cred în datarea manuscriselor. Cred că poezia ar trebui să fie anonimă. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)

O poemă... după mine, trebuie să conţină tot: supărare, suferinţi, lăcrămi, disperări, dezgustări, scepticism, filosofie, credinţă, ironie, amor, înţelepciune, nebunie. O poemă trebuie să fie însăşi inima omului. Totul trebuie să întâlnească într-însa în confuziune şi pe neaşteptate, aşa cum este în viaţa reală. Râsul să fie lângă plâns; ura lângă amor. De la sublim la trivial, iată ce înţeleg eu prin o poemă, iată ce trebuie să fie ea! Pentru acest cuvânt, ea se compune din tot ce s-a scris şi s-a făcut până acuma, bun sau rău, şi se numeşte poema omenirii.

In poezie, nimic nu e mai greu decat inceputul - poate, doar, sfarsitul.

Poezia nu se scrie cu cuvinte.

Poezia, care înfrumuseţează totul, a ştiut să confere faptelor celor mai extraordinare aparenţa realității. (Olimpicele)