Citate de Nichita Stanescu

Cele mai frumoase versuri sunt cele care nu se vor scrie niciodată. sau Cele mai frumoase versuri sunt cele care nu vor fi scrise niciodată. (Singur) © CCC

Totul e simplu, atat de simplu, incat devine de neinteles.

Încerc, mai ales, să dau viaţă poeziilor mele, să le dau un miros de pâine albă, un parfum de liliac, prospețimea unei tulpini de salvie. (Elena sau regnul vegetal) © CCC

Poezia constă în faptul de a simți lucrurile ca fiind stranii, pe când retorica constă în faptul de a te gândi la ele ca fiind obișnuite. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) © CCC

Muzica si poezia sunt o rugaciune.

Nu e adevarat poet mare decat acela care creste puterea de a simti a neamului sau si prin el, a omenirii.

Nu poti gasi nicaieri poezie, daca n-o ai in tine.

Cred că poezia, la un anumit nivel de plenitudine, nu este nici optimistă, nici pesimistă. Ea reprezintă, mai degrabă, o a treia stare a spiritului, unde contrariile încetează să existe. Nu mai există contrarii deasupra unui anumit nivel de altitudine. Astfel, poezia seamănă cu însăşi natura care nu este nici bună, nici rea; ea pur şi simplu este. Astfel, poezia nu se mai supune obişnuitelor distincţii cotidiene.

Ce este poezia? Singurul loc în care puterea cifrei nu are acces. © CCC

Pentru mine, marea poezie a fost întotdeauna baia de frumuseţe în care m-am cufundat când am avut nevoie de intrarea în altă dimensiune. Poezia ţine, după părerea mea, de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a fiinţei noastre. Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumuseţe. În rugăciune intri pentru a te integra absolutului.

Noi suntem clipa care trece prin poarta existentei.

Sentimentele si dorintele carora nu le dai atentie mor curand de inanitie: pentru ca atentia constienta este hrana si substanta lor.

Poezia se naste din emotia rememorata in liniste. © CCC

Poezia este arta de a face sa intre marea intr-un pahar.

Nu pot concepe poezia fără un miracol de smerenie la baza ei. (Uz intern) © CCC

N-am alt ideal decat de a fi poet, chiar daca n-as scrie, oricum as vrea ca gandirea sa-mi fie mereu aceea a unui poet. As vrea sa traiesc si sa mor ca un poet.

Poezia este ca o pasare ce zboara invers.

A vorbi despre limba in care gandesti este ca o sarbatoare.

A vorbi despre limba romana este ca o duminica. Limba romana este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeste, de aceea, pentru mine, iarba iarba se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvoraste, de aceea, pentru mine, viata se traieste.

De mult negru mă albisem De mult soare mă-nnoptasem De mult viu mă mult murisem Din visare mă aflasem Vino tu cu tine toată Ca să-ntruchipăm o roată Vino tu fără de tine Ca să fiu cu mine, mine O răsai, răsai, răsai Pe infernul meu, un rai O rămâi, rămâi, rămâi Palma bate-mi-o în cui Pe crucea de carne Când lumea adoarme. (Dezâmblânzirea)