O poemă... după mine, trebuie să conţină tot: supărare, suferinţi, lăcrămi, disperări, dezgustări, scepticism, filosofie, credinţă, ironie, amor, înţelepciune, nebunie. O poemă trebuie să fie însăşi inima omului. Totul trebuie să întâlnească într-însa în confuziune şi pe neaşteptate, aşa cum este în viaţa reală. Râsul să fie lângă plâns; ura lângă amor. De la sublim la trivial, iată ce înţeleg eu prin o poemă, iată ce trebuie să fie ea! Pentru acest cuvânt, ea se compune din tot ce s-a scris şi s-a făcut până acuma, bun sau rău, şi se numeşte poema omenirii.
Caci poezia este steaua
Ce conduce la Dumnezeu regi si pastori.
(Razele si umbrele)
© CCC
N-am alt ideal decat de a fi poet, chiar daca n-as scrie, oricum as vrea ca gandirea sa-mi fie mereu aceea a unui poet. As vrea sa traiesc si sa mor ca un poet.
Poezia nu e nimic altceva decât acel mare impuls care ne poartă spre lucruri obişnuite, obişnuite ca cerul care se revarsă deasupra noastră.
(Uz intern)
© CCC
Stiu ca poezia este indispensabila, dar nu stiu la ce.
© CCC
(Extras din Discursul tinut la o receptie oferita de Academia Franceza)
Pictura este o poezie care tace; poezia e o pictura care vorbeste.
Nu poti gasi nicaieri poezie, daca n-o ai in tine.
Cred că poezia, la un anumit nivel de plenitudine, nu este nici optimistă, nici pesimistă. Ea reprezintă, mai degrabă, o a treia stare a spiritului, unde contrariile încetează să existe. Nu mai există contrarii deasupra unui anumit nivel de altitudine. Astfel, poezia seamănă cu însăşi natura care nu este nici bună, nici rea; ea pur şi simplu este. Astfel, poezia nu se mai supune obişnuitelor distincţii cotidiene.
Poezia nu este o succesiune de experiente, ci o succesiune de viziuni.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.