Citate de Nichita Stanescu

Poezia este ca o pasare ce zboara invers.

Schimbă-te în cuvinte, precum îți zic.

Arta este produsul cel mai specific uman, definind toate diferentele specifice dintre om si orice altceva.

Eu nu sunt altceva decat o pata de sange care vorbeste.

Să nu-nţelegi când există înţeles, Ce singurătate.

Calea grabnica spre inaltarea in virtute a incepatorilor este tacerea buzelor, inchiderea ochilor si surzenia urechilor.

A avea un ideal inseamna a avea o oglinda. Intr-un ideal te speli ca intr-o apa curata. Intr-o oglinda iti speli chipul obosit, potrivindu-ti-l pana cand te accepti sa fii.

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare, care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie în jurul pieptului, în jurul tâmplelor, mereu fragedă, mereu unduitoare?   De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă ca firul de iarbă ce taie în două luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărţită de ea însăşi ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...   De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic, soare căprui răsărindu-mi peste umăr, trăgând după el un cer de miresme cu nouri subţiri fără umbră?   De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat, care-n loc de sunete goneşte-n jurul inimii mele o herghelie de mânji cu coame rebele?   De ce te-oi fi iubind atâta, iubire, vârtej de-anotimpuri colorând un cer (totdeauna altul, totdeauna aproape) ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger. (Cântec fără răspuns)

Muzica este un raspuns caruia nu i s-a pus nici o intrebare.

A iubi inseamna, intrucatva, a fi aidoma, a impartasi.

Nu cum sunt eu sunt eu, Ci cum eşti tu sunt eu, Un fel de tu sunt eu Pe care nu l-ai mai lăsat să fie eu. (Nu cum sunt eu)

Adevarul nu are bun-simt. El se are numai pe sine si este indiferent.

De mult negru mă albisem De mult soare mă-nnoptasem De mult viu mă mult murisem Din visare mă aflasem Vino tu cu tine toată Ca să-ntruchipăm o roată Vino tu fără de tine Ca să fiu cu mine, mine O răsai, răsai, răsai Pe infernul meu, un rai O rămâi, rămâi, rămâi Palma bate-mi-o în cui Pe crucea de carne Când lumea adoarme. (Dezâmblânzirea)

Cate lucruri mai sunt de care n-am eu trebuinta!

Obiectul nu are sens decat daca te inalta, iar tu te inalti prin cucerirea, nu prin posedarea lui.

Noi suntem clipa care trece prin poarta existentei.

Poezia nu se scrie cu cuvinte.

Tot ceea ce are timp, exista.

Totul e simplu, atat de simplu, incat devine de neinteles.

Nu stiu in ce secol as fi trait, probabil intr-unul care nu a sosit.