Ce-ncet o fericire se-nfiripă!
Ce repede o fericire piere!
Din tinereţea-mi plină de durere,
Dacă-am trăit, n-a fost decît o clipă,
Şi-acel extaz un greu tribut îmi cere!
Speranţa-i dulce, chiar dacă-i deşartă:
Măcar ne-alină, viaţa de-i amară;
Dar mie-n vînt iluziile-mi zboară,
Şi-n al meu suflet azi speranţa-i moartă:
E-un suflet, vai! întruna ros de jale,
Un suflet istovit, sătul de toate,
Ce din trecut ar vrea să-i iasă-n cale
Fugarii zori ai fericirii sale
Şi-averile ce-acum îi sînt luate.
Prezentul însă, cu imagini clare,
Mă urmăreşte cînd un vis mă-mbată,
Iar adevărul crud, fără-ndurare,
Un sfat îmi dă: să nu mai plîng vreodată.
Pierdut-am tot: delir şi-nvolburare,
Plăceri cuminţi, avîntul, răzvrătirea,
Păcate dulci, nădejdi mîngîietoare;
Pierdut-am tot: mi-a mai rămas iubirea.
(Ce-ncet o fericire...)
(Traducere Teodor Boşca)
Glasul sentimentelor nu ne poate induce în eroare
Și n-avem nici o vină dacă urmăm natura.
(Elegii)
Sentimentele au o viata a lor, o natura ce decurge din imprejurarile in mijlocul carora s-au nascut; ele pastreaza fizionomia locurilor unde au crescut si pecetea ideilor ce au inraurit asupra dezvoltarii lor.
Frumusetea unui sentiment se masoara prin sacrificiul pe care esti gata sa-l faci pentru el.
Dintre toate sentimentele de care este capabila inima omului, numai iubirea lui Dumnezeu este aceea prin care omul poate semana intr-un fel cu Dumnezeu.
(Predica despre convertirea Magdalenei)
© CCC
Toate sentimentele au această particularitate: credem că suntem singurii care le experimentăm.
© CCC
Frumusetea unui sentiment se masoara prin sacrificiul pe care esti gata sa-l faci pentru el.
Romanele sentimentale corespund în medicină cu prezentarea cazurilor lor de către bolnavi.
(Fragmente inedite)
Oamenii flămânzi nu ascultă de rațiune.
(Războiul zeilor antici și moderni)
© CCC
Prin sentimente, oricare, bune sau rele, atarni de oameni. Prin inteligenta, ii domini.
De indata ce un sentiment se exagereaza, facultatea de a raţiona dispare.
Dès qu'un sentiment s'exagère, la faculté de raisonner disparaît. (Hier et demain)
Cine-si cugeta prea mult sentimentele, sfarseste prin a-si sentimentaliza cugetarile.
Un om cinstit, corect, nu-şi angajează sentimentele în eternitate...
(Cenuşa din ornic)
S-au împlinit opt zile că-n şesu-acesta, iată,
O datorie aspră înlănţuit mă ţine;
A mea durere crede-o, dar n-o trăi ca mine;
Urez să nu simţi chinul iubirii niciodată!
E-un loc frumos, şi-n juru-mi e numai sărbătoare.
Ai mei prieteni tineri, cu zarva lor voioasă,
Nu pot s-alunge însă tristeţea ce m-apasă,
Iar sufletu-mi la orice plăceri şi-a pus zăvoare.
Eu tînguiri amestec în cîntul lor şi ciudă,
Şi fac rugare nopţii, şi zilei fac rugare
Să-mi dea pe-aceea care nu poate să m-audă.
Cîndva, de stam departe, răbdam mai lesne dorul,
Mă mîngîia speranţa. Acum însă amorul
Absenţa cea mai scurtă s-o-ndure nu mai poate.
Tot ce-i străin de tine, mă umple de mînie.
Ah! desfătări şi rîset mi le-ai luat pe toate,
Şi nu mai am nici toane, să-mi dea vreo bucurie;
Doar tu-mi rămîi acuma, Eleonora mea!
Dar tu-mi ajungi: într-asta, mi-s zeii mărturie!
Şi n-am pierdut nimica, de te mai pot păstra.
(Absenţa)
(Traducere Teodor Boşca)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.