Ca-n basme-i a cuvantului putere;
El lumi aievea face din pareri,
si chip etern din umbra care piere,
si iarasi azi din ziua cea de ieri.
Aprinde-n inimi ura sau iubire,
de moarte, de viata-i datator,
si neamuri poate-mpinge la pieire,
cum poate-aduce mantuirea lor.
Comoara este ceea ce eşti şi nu ştii.
Oamenii isi fac unul altuia mai mult rau prin cuvinte decat prin fapte.
Între pămînt şi cer destinul nostru, curcubeu.
O faptă rea se-ndreaptă printr-o faptă bună, o vorbă rea nu se îndreaptă prin nimic.
Eşti sclavul aceleiaşi cărţi şi umbra unui munte de om înălţat la ceruri…
Cuvintele, de nu-s simtite, raman seci,
Din suflet vorbele sa creasca,
... Nu vei razbi pana la inimi,
daca din inima pornirea nu iti vine.
La ce bun cuvintele, cu precizia lor brutala, ce complica si mai mult lucrurile?
(Amintirile unei fete cuminti)
Paradoxul, in orice domeniu de discutie, este glasul pitigaiat al unui ins care vrea sa faca impresie.
Oare pot măsura efemerul cu pumnii strînşi, clepsidră între cer şi pămînt?
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.