Citate despre Cuvant

Nu știu ce înseamnă și nici nu-mi pasă pentru că e Shakespeare și e ca și cum aș avea nestemate în gură când rostesc cuvintele. (Cenușa Angelei) © CCC

Fara a cunoaste puterea cuvintelor, e imposibil sa cunosti oamenii.

Unora le poate placea numai ce inteleg, altii pot intelege numai ce le place.

Ce teorie a cunoasterii adopti este un pas de o importanta enorma pentru viata sufleteasca, caci teoria cu­noasterii nu este o simpla teorie intre multe altele, ci inceputul stralucit sau dezastruos al unei adanci sau marginite conceptii despre lume.

Literatura aforistica e sarea gandirii.

Sageata nu mai apartine arcasului de indata ce a fost slobozita din coarda arcului, iar cuvantul nu mai apartine vorbitorului din clipa cand a fost rostit.

Cand cauti comori, nu sapi in nori, ci in pamant.

În spatele fiecărui cuvânt o lume întreagă stă ascunsă, aşteptând să fie imaginată.

Filozofia e ,,Bemolul" vietii. Toate tonurile sufletesti le adanceste cu o jumatate de ton.

Inscriptie pe o fantana: ceea ce-i adanc nu straluceste.

Ca numesti pe cineva patimas nu depinde de marimea, intensitatea, puterea patimii sale, ci de rolul ce-l are patima sa in echilibrul fortelor sale sufletesti. Imi pot inchipui foarte bine un om slab, coplesit de cea mai spalacita patima, de alta parte un om cu suflet adanc si larg, stapanit de cea mai puternica patima, fara de a-ti face vreodata impresia unui patimas.

Unele spirite foarte adanci sunt atat de clare, incat apar ca fundul unui lac limpede, mai putin adanci decat sunt...

Aforismul are aer de evidenta numai cand exprima o ipoteza a inimii.

Intr-un cuvant rasuna nu numai sensul sau, rasuna in el intregul univers, precum intr-o scoica marea.

Diferenta dintre un cuvant bine plasat si un cuvant aproape bine plasat este la fel ca aceea dintre un fulger si un licurici.

In toate, natura procedeaza dupa principiul maximei economii. Ea accepta principiul infinitei risipe numai in avantajul semintelor, al inceputurilor.

Când prin oraş calci lin pe străzi sămânţa ulmilor, şi-n mers în adevăruri limpezi crezi - mai e nevoie de vreun vers?   Când muşchiul de pădure mult ne-alină-n vară verde dor şi glasul picurat ţi-ascult - mai e nevoie de-un izvor?   Când în bătaia vântului mlădie umbli pe colnic, pe-ntinderea pământului mai e nevoie de vreun spic?   Când între lipsă şi prisos ne bucurăm de câte sunt şi cântă pe subt glii un os - mai e nevoie de cuvânt?   Când îţi ghicesc arzândul lut cum altul de Tanagra nu-i, din miazănoapte până-n sud mai e nevoie de statui?   Când hoinărind, alăturea, noi mână-n mână ne găsim cu ochii la aceeaşi stea - mai e nevoie de destin? (Strofe de-a lungul anilor)

Cuvantul potrivit stimuleaza gandirea. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Nu trebuie sa vorbesti decat cui vrea sa te asculte.

Cuvintele bune sunt ca graul de pe campuri: ele formeaza recolta pentru painea fericirii de zi cu zi. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC